În timp ce transnistria arestează şi judecă periodic cetăţeni moldoveni nevinovaţi pentru “trădare de patrie”, Chişinăul nu poate face ordine în propria casă. Gestul consilierilor de la Bălţi merită penalizat cu câţiva ani de închisoare sau cel puţin cu demiterea din funcţie. Dar impotenţa guvernaţilor din capitala de pe malul Bâcului e prea evidentă ca deciziile lor să fie neglijate şi batjocorite cu seninătate şi dispreţ. Guvernanţii nu vor îndrăzni să ia atitudine, Justiţia nu-şi va face datoria fiind preocupată mai degrabă de penalizarea exclusivă a celor din teritoriul supus Chişinăului şi, într-un final, se vor găsi scuze puerile de genul: Nu vom tensiona situaţia înainte de alegeri; Dacă intervenim, le facem jocul comuniştilor; Să nu destabilizăm situaţia politică; Riscăm să dezbinăm societatea (de parcă aceasta ar fi fost vreodată unită!!!), şi încă vreo 10 motivaţii care vor include noţiunea “stabilitate”.

autor: Gheorg Wolfovitz

sursa: curaj.net

Facultatea de Fizică a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi organizează concurs de admitere pentru anul I la specializarea FIZICĂ TEHNOLOGICĂ la extensiunea sa de la  Universitatea “Alecu Russo” din Bălţi.

Studiile, cu durata de 4 ani, se vor finaliza cu examen de licenta si diploma de inginer în specializarea Fizica tehnologica, domeniul Stiinte Ingineresti Aplicate, acordata de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” si de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului din România, care finanteaza programul, in baza protocolului de colaborare cu Ministerul Educatiei din Republica Moldova. Dosarele se depun la Consulatele Romaniei din Balti, Chisinau si Cahul si vor fi evaluate in cursul lunii septembrie.

Pentru specializarea Fizica Tehnologica sunt disponibile 80 de locuri, toate fara taxa si toate cu bursa, oferita de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din România. Cursurile si laboratoarele se vor desfasura in cadrul Universitatii Alecu Russo din Balti, conform planului de invatamant al specializarii Fizica Tehnologica de la Facultatea de Fizica din Iasi, acreditat de ARACIS, si vor fi sustinute de cadre didactice universitare din Iasi si Balti.

Planul de invatamant pentru specializarea Fizica Tehnologica poate fi gasit la adresa:
http://www.phys.uaic.ro/planul-de-invatamant-specializare-fizica-tehnologica_l35_p0.html

Oportunităţi de angajare după absolvire

• Cercetător ştiinţific;
• Specialist în comunicaţii de date şi reţele de calculatoare, programator, software developer;
• Carieră în domeniul meteorologiei, ecologiei şi protecţiei mediului;
• Carieră în învăţământul preuniversitar (Fizică, Biologie, Informatică) sau universitar;
• Specialist în analiză şi prognoză în instituţii bancare (statistică economică);
• Inginer in domeniile telecomunicatii, electrotehnica, tehnologia materialelor etc.

• Diplomele obţinute la Facultatea de Fizică a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi sunt recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai fi necesare formalităţi suplimentare. sursa:  http://www.phys.uaic.ro ]]> http://sprevest.ro/2010/07/concurs-de-admitere-pentru-extensiunea-facultatii-de-fizica-de-la-balti-republica-moldova/feed/ 0 http://sprevest.ro/2010/07/salariul-ministrilor-moldoveni-secret-de-stat/ http://sprevest.ro/2010/07/salariul-ministrilor-moldoveni-secret-de-stat/#comments Thu, 29 Jul 2010 08:01:23 +0000 LudmilaG http://sprevest.ro/?p=2814 “Lupul păru-şi schimbă, dar năravul ba!” Proverbul ajuns la noi din negura inteligenţei populare era un clişeu pe vremea tătucului Voronin când discutam despre comunişti. S-a schimbat conducerea şi avem alţi lupi paznici la oi. Oare ce fel de nărav au? Un mic experiment pe care l-am făcut mi-a demonstrat că… ACELAŞI! Marea majoritate a lupilor nu este nici mai democrată, nici mai transparentă! Miniştrii noii puteri nu au înţeles că sunt funcţionari într-o democraţie, iar şeful lor nu este primul ministru, dar eu, cetăţeanul plătitor de impozite.

Iar acum – experimentul. Le-am trimis aproape tuturor ministerelor din Moldova următorul email: “In conformitatea cu legea numarul 982, din 11.05.2000 privind accesul la informatii, va rog sa-mi puneti la dispozitie urmatoarele informatii de interes general. Care este salariul de baza, dar si sporurile pe care le primesc urmatoarele persoane din conducerea ministerului: ministrul, viceministrii. Care a fost salariul ridicat de ministru pentru luna aprilie? Mentionez ca as dori sa-mi raspundeti la intrebare in termenele stabilite de lege pe email, la adresa: cojocarivitalie@yahoo.com.” Şi nu am trimis doar ministerelor. Câteva autorităţi, agenţii au primit răvaşul meu. Apropo, ştiţi de ce ziceam că am trimis aproape tuturor ministerele? Pentru că unele nu au o adresă de email! (SIC!) Ce să-i faci? Moldova secolului 21! Dar să vedeţi ce răspunsuri am primit.

CCCEC: “La adresarea dvs., vă aducem la cunoştinţă că informaţia ce vă interesează o puteţi obţine consultînd: Legea nr. 355-XVi din 23.12.2005 cu privire la sistemul de salarizare în S( ‘arul bugetar, sau, accesînd pagina web a Centrului: www.cccec.gov.md/cadrul juridic/ cadrul normativ/salarizarea angajaţilor CCCEC” - Deşi am cerut altceva, nu o pagină de web, am dat click! Surpriză, pagina nu există. Încercaţi şi dumneavoastră.

Ministerul Construcţiilor: “Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale a examinat solicitarea Dvs. din 12.07.2010 la care vă comunicăm, că salarizarea ministrului şi a viceminiştrilor din cadrul Ministerului se efectuează în conformitate cu prevederile Anexei nr. 3 a Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, nr. 355 din 23.12.2005. Referitor la alte venituri ale conducerii ministerului, adresaţi-vă Comisiei centrale de control a declaraţilor pe venit pentru a primi un extras din declaraţia pentru venituri şi proprietate.” Am cerut o cifră, mi s-a arătat o instituţie, adică uşa. Mi se pare destul de democratic.

Ministerul Afacerilor Externe: “Prin prezenta, cu referire la solicitarea Dumneavoastră din data de 12 iulie 2010, Vă informăm că conducerea Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene este salarizată în conformitate cu Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, anexa nr. 3. Suplimentar la salariul de bază este stabilit un spor pentru acces permanent la secretul de stat conform Hotărîrii Guvernului nr. 863 din 01 august 2006 cu privire la stabilirea pentru funcţionarii publici a sporurilor la salariul de funcţie pentru acces permanent la secretul de stat. Pentru luna aprilie conducerea ministerului a fost salarizată în conformitate cu actele legislative şi normative menţionate mai sus. Cu respect, Mihai Căpăţină. Secretar General” Oare cât de greu le-o fi fost ca în loc de nişte legi să-mi răspundă exact la întrebare? Oare ce secret de stat ar fi încălcat? Cu ei vrem să ne integrăm în Uniunea Europeana? Niciodată! Mai curând în Uniunea Sovietică.

Ministerul Culturii: “In conformitate cu Legea numarul 982, din 11.05.2000 privind accesul la informatie, dar si in baza altor acte normative, solicitarea Dvs poate fi satisfacuta numai daca va adresati in scris. In acest context, va mai informam ca Legea cu privire la semnatura electronica, care sa ne permita sa lucram oficial si in reteaua de net, inca nu a fost adoptata, deci noi respectam legislatia existenta.” O scuză ridicolă. Nici nu m-aş încurca să aduc argumente ca s-o fac praf. E praf şi pulbere de la sine. Vreau să spun doar că cei de la ministerul Culturii nu prea au cultura comunicării electronice şi vreau să întreb: cum se face că alte ministere au răspuns, iar acesta consideră că nu trebuie să răspundă? Celelalte au încălcat legea?

Ministerul Economiei: “Buna ziua, intrebarile Dvs nu tin de competenta Ministerului Economiei. Chestiunile legate de salarizare inclusiv a ministrilor tin de competenta Ministerului Muncii, Protectiei Sociale si a Familiei. O zi buna!” Măcar mi-a urat o zi bună. Cert este că într-o ţară în care ministerul economiei (în mod special cu litere mici) crede că faptul de a număra banii de la remunerarea ministrului ţine de alt minister are un viitor… sărac. Ce trebuie să mai comentez? Cum este economia, pardon, sărăcia, la fel este şi răspunsul: la pământ şi extrem de prost.

Agenţia Naţională pentru Reglementarea în Energetică: “Referitor la Solicitarea D-stră, Vă informăm că ea a fost înaintată Agenţiei cu nerespectarea cerinţelor prevăzute la art. 5 şi 10 din Legea cu privire la petiţionare nr.190-XIII din 19.07.1994. Totodată, precizăm că mărimea salariului mediu al directorilor ANRE a fost făcută publică în cadrul şedinţei Parlamentului Republicii Moldova. De asemenea, cu referire la directorii ANRE, informaţia dată poate fi solicitată şi de la Comisia centrală de control a declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate, care este deţinător al declaraţiilor depuse de demnitarii de stat, judecători, procurori, funcţionari publici şi unele persoane cu funcţii de conducere, în conformitate cu Legea nr.1264-XV din 19.07.2002. Cât priveşte şefii departamentelor ANRE, categoria respectivă de salariaţi, la fel ca şi membrii Consiliului Directorilor, nu au statut de funcţionari publici şi în cazul lor sunt aplicabile clauzele prevăzute la alin.3 art.128 din Codul muncii, art.37 din Legea salarizării nr.847/14.02.2002, alin.1 art.7 şi art.19 din Legea privind accesul la informaţie nr.982/11.05.2000. Cu respect, Victor Parlicov, Director General.” Desigur, metoda clasică, evităm răspunsul cu multă abnegaţie.  De altfel, nu ştiu de ce consideră domnii de la ANRE emailul meu o petiţie, din moment ce fac trimitere la legea cu privire la accesul la informaţiei. Noi le plătim salariul, iar ei nici nu ne spun cât ne iau din buzunar. Unde s-a mai văzut una ca asta? Ştiu, în Moldova.

De altfel, nu au binevoit să răspundă până în acest moment: Agenţia Turismului, Biroul Relaţii Interetnice, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, Agenţia Rezerve Minerale, Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Ministerul Construcţiilor.

Desigur, există şi excepţii. De pildă, ministrul Tehnologiilor informaţionale a ridicat în luna aprilie 7100 de lei, iar cei trei viceminiştri ai săi 6500 de lei.  Ministrul Sănătăţii a luat tot în aprilie 7092 de lei. Ministerul Tineretului şi Sportului a ridicat în aceeaşi lună 7100 de lei. De altfel, 10 la sută din remunerare este pentru păstrarea secretului de stat. Acum mă adresez primului ministru: nu-i aşa că demersul meu nu este un strigăt în pustiu? Nu-i aşa că veţi lua măsuri? Nu-i aşa că-i veţi muştrului pe miniştri?

Vitalie Cojocari

]]> http://sprevest.ro/2010/07/salariul-ministrilor-moldoveni-secret-de-stat/feed/ 0 http://sprevest.ro/2010/07/neutralitatea-republicii-moldova-%e2%80%93-pretul-reglementarii-transnistrene/ http://sprevest.ro/2010/07/neutralitatea-republicii-moldova-%e2%80%93-pretul-reglementarii-transnistrene/#comments Tue, 27 Jul 2010 17:46:54 +0000 LudmilaG http://sprevest.ro/?p=2811 Criza “vinurilor” continue sa miroase puternic (inclusiv a politica), atat timp cat enormele loturi de vinuri moldovenesti se altereaza stationand langa frontierele ruse, iar partea moldoveana nu a primit inca certificate oficiale privind calitatea “proasta” a productiei vinicole. Din cauza criteriilor severe impuse de Rusia, la care nu se pot adopta un grup mare de agenti economici (fapt recunoscut in cele din urma si de catre Ministrul moldovean al agriculturii si industriei alimentare, Valeriu Cosarciuc), exportul de vinuri pe piata rusa risca sa stagneze mai departe. Perspective sterse reies de asemenea din cea de-a 9-a runda de consultari inter-ministeriale moldo-ruse, care au loc la Chisinau (in perioada 26-28 iulie curent), cu participarea delegatiei ruse, in frunte cu vice-ministrul rus al afacerilor externe, Grigori Karasin. Reprezentantii Moldovei au dat dovada de o timiditate de maniera diplomatica, abordand distantat si superficial problema exporturilor de vinuri. Mai pragmatica decat institutia presedintiei sau cea a ministerului de profil (MAIA), diplomatia moldoveana si-a formulat ”interesul pentru dezvoltarea cooperarii comercial-economice bilaterale, in special, in ceea ce priveste eliminarea obstacolelor in comertul cu marfuri agroalimentare si produse vinicole” [1]. Mesajul estompat transmis de oficialii moldoveni este direct proprotional dezinteresului delagatiei ruse de a lamuri pretentiile reale si probate ale Moscovei vizavi de vinurile moldovenesti.

Nepasarea lui Karasin fata de preocuparile ”vinicole” ale Chisinaului este influentata de problematica transnistreana care a ocupat locul de fata in consultarile moldo-ruse. Premisele (in)directe invocate de Rusia pentru solutionarea conflictului transnistrean numara dezvoltarea stabila a RM, consolidarea suveranitatii, iar in mod special - perpetuarea statutului de neutralitate [2]. Ca si alta data “neutralitatea” este definitivata drept conditia vitala prealabila pentru solutionarea diferendului. Pe planul secund au fost mentionate si perspectivele de dezvoltare a situatiei politice interne.

Tatonarea agendei politice interne nu este accidentala, anterior fiind identificata de Rusia ca origine a monotoniei in reglementarea transnistreana. Sub acoperirea ruseasca, ideea a fost impartasita si mediatizata de catre administratia de la Tiraspol [3].

In contextul vizitei in RM, pozitia Rusiei a fost penetrata de o duplicitate insesizabila initial. Astfel, pe de o parte, in lipsa oficialilor moldoveni, MAE-ul rus corela rezolvarea problemei transnistrene cu “cimentarea neutralitatii moldovenesti”. Dupa care, deja la Chisinau, se referea exclusiv la “respectarea principiului de pastrare a suveranitatii si integritatii terioriale”. Totodata, atat la Moscova, cat si la Tiraspol, autoritatile ruse au omis delicat “integritatea teritoriala a RM”, inlocuind-o cu “problema neutralitatii”.

Tendintele se trag inca din perioada lui Voronin si a Declaratiei Medvedev-Voronin-Smirnov, din 18 martie 2009, care presupune trasarea unor solutii cu conditia mentinerii si asigurarii unei “neutralitati permanente”. Pana la coborarea PCRM la nivelul opozitiei, “neutralitatea” devenise unul din subiectele centrale ale diplomatiei moldovenesti. Comunistii vroiau sa se asigure cu recunoasterea caracterului neutru al politicilor militare si de securitate via unui “acord” cu garantii internationale, semnat de marii actorii internationali (Rusia, UE, SUA etc.).

Mai mult, “neutralitatea” (baza constitutionala a R. Moldova) si “neaderarea la blocurile militare” (cazul Ucrainei lui Ianukovici) caracterizeaza proiectul rusesc privind noua arhitectura de securitate in Europa. In conformitate cu planurile rusesti, la “tratatul de securitate pan-european” vor putea adera atat organizatii regionale (OSCE, NATO, UE), cat si tarile care nu fac parte din blocuri militare, cum ar fi R. Moldova sau Ucraina. In acest fel, extinderea spre Est a NATO va fi oprita, iar “proximitatea vitala” a Moscovei, intinsa pe spatiul ex-sovietic (cu exceptia Tarilor Baltice si cu anumite rezerve Georgia), va deveni totalmente controlabila de factorul rusesc.

Din acest punct de vedere, reglementarea transnistreana reprezinta o modalitate binevenita pentru Moscova pentru a statornici neutralitatea moldoveneasca, care va fi subrezita esential prin intermediul referendumurilor constitutionale eventuale valabile conform legislatiei amendate a RM. Imutabilitatea acestui principiu ofera garantii duble pentru interesele rusesti in regiune. Or, integrarea euroatlantica a Moldovei oscilante va fi practic exclusa. Pe de alta parte, se intentioneaza trasarea unei noi linii geopolitice de demarcare pe spatiul european de securitate, dupa caderea URSS-ului.

Prevederile ascunse in initiativa despre Comitetul UE-Rusia privind politica externa si de securitatea cuprind anumite angajamente ruso-comunitare viitoare in vederea elaborarii unor recomandari necesare pentru solutionarea situatiilor de criza si conflict. Aceasta mai presupune si o serie de actiuni comune de trecere de la stadiul prezent la faza finala a reglementarii transnistrene.

Datorita multiplelor sale meniri, ”statutul de neutralitate al RM” risca sa se transforme atat in impedimentul, conditionalitatea, cat si “pretul” major pentru solutionarea conflictului transnitrean.

Referinte:

1.  Întrevedere Andrei Popov – Grigorii Karasin,http://www.mfa.gov.md/comunicate-presa-md/481771/

2. О предстоящей рабочей поездке статс-секретаря – заместителя Министра иностранных дел России Г.Б.Карасина в Молдавию,http://www.mid.ru/brp_4.nsf/0/1853B8E18FD27CA6C3257769003EEBCD

3. В НАЧАЛЕ СЛЕДУЮЩЕЙ НЕДЕЛИ ПРИДНЕСТРОВЬЕ И МОЛДОВУ ПОСЕТИТ СТАТС-СЕКРЕТАРЬ – ЗАМЕСТИТЕЛЬ МИНИСТРА ИНОСТРАННЫХ ДЕЛ РОССИИ ГРИГОРИЙ КАРАСИН,http://www.olvia.idknet.com/ol205-07-10.htm

DEnis CEnuşă

Pentru anul de studii 2010-2011, guvernul român a promis Republicii Moldova 5000 de burse.  Dacă vrei să vii în România la studii dar nu ştii ce trebuie să conţină dosarul şi eşti oarecum debusolat poţi vedea aici tot de ce ai nevoie

Admiterea la studii în România are loc în perioada 21-31 iulie 2010. La Cahul în perioada 21-23 iulie,  24-29 iulie la Chişinău şi pe 30-31 iulie la Bălţi.

Echipa LSBR aşteaptă să te adopte!

Guvernul de la Bucureşti a suplimentat cu 2.850 numărul de burse (fără plata taxelor de şcolarizare, dar cu bursă, respectiv a locurilor de studii fără plata taxelor de şcolarizare, şi fără bursă) în cadrul instituţiilor de învăţământ liceal, universitar şi postuniversitar din România, potrivit Ministerului Educaţiei de la Bucureşti.

Pentru absolvenţii de liceu din Republica Moldova, statul român a pus la dispoziţie încă 1.320 de locuri subvenţionate din bugetul de stat, dar fără bursă pentru studiile de licenţă. Cele mai multe locuri de şcolarizare s-au oferit la specializarile Limbă şi Literatură (66 de locuri) şi Drept (57 de locuri), Universitatea din Craiova oferind 20 de burse dintre acestea.

Universităţile care au cele mai multe burse disponibile sunt: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, la care au fost repartizate 165 de locuri fără taxă de şcolarizare şi fără bursă, 149 de locuri similare la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi şi 112 locuri la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi. Printre cele 2.850 de locuri de şcolarizare se numără şi 200 de locuri fără bursă la studiile de masterat şi cinci cu bursă la studiile de rezidenţiat.

În cadrul învăţământului preuniversitar de stat, guvernul român a pus la dispoziţia absolvenţilor de studii gimnaziale din Republica Moldova 550 de locuri, dintre care 230 sunt fără plata taxei de şcolarizare, dar cu bursă, şi alte 320 de locuri fără plata taxei de şcolarizare şi fără bursă.Conform Protocolului de colaborare între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) din România şi Ministerul Educaţiei din Republica Moldova, s-au redeschis două extensiuni: a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi în cadrul Universităţii „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul şi a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi în cadrul Universităţii „Alecu Russo” din oraşul Bălţi.

MECTS oferă 360 de burse la extensiunea de la Cahul şi 190 de burse la extensiunea de la Bălţi. Cele 550 de burse oferite pentru studiile de licenţă vor acoperi taxele de şcolarizare, iar studenţii vor primi o bursă lunară din partea statului român. Pentru studiile de masterat, pentru cele două extensiuni au fost repartizate 200 de burse – 120 pentru extensiunea de la Cahul, iar alte 80 pentru cea de la Bălţi.

În cadrul primei repartizări de locuri de şcolarizare pentu studii de licenţă, tinerilor din Republica Moldova le-au fost puse la dispoziţie 700 de locuri cu bursă lunară şi alte 100 fără bursă – toate fiind subvenţionate din bugetul de stat al României, acoperind integral taxele de şcolarizare. Pentru studenţii la masterat au fost oferite doar 50 de locuri cu bursă şi alte 25 de burse pentru rezidenţiat.

Preşedintele României Traian Băsescu a promis anterior că pentru anul de studii 2010-2011, acesta va oferi tinerilor etnici români din Republica Moldova până la 5.000 de burse. Conform Metodologiei de Admitere, în primul tur, Guvernul României a oferit în total 2.115 burse pentru studii liceale, de licenţă, masterat, rezidenţiat şi doctorat.

Suplimentând numărul burselor de studii cu 2.850 de locuri în cel de-al doilea tur, România a oferit anul acesta cel mai mare număr de burse acordate tinerilor din Republicii Moldova de până acum, aceasta fiind prima ţară din Uniunea Europeană care oferă un număr atât de mare de burse unei alte ţări.

sursa: RoPress.eu

]]> http://sprevest.ro/2010/07/romania-mareste-numarul-de-locuri-de-scolarizare-pentru-tinerii-din-republica-moldova/feed/ 0 http://sprevest.ro/2010/07/preotii-pedepsiti-pentru-ca-se-baga-in-politica/ http://sprevest.ro/2010/07/preotii-pedepsiti-pentru-ca-se-baga-in-politica/#comments Sun, 25 Jul 2010 08:37:59 +0000 LudmilaG http://sprevest.ro/?p=2791 Presupun că aţi văzut imaginile mai mult decât şocante, cutremurătoare  în care un preot omoară un copil! Da, da, da. Omoară! Pentru că în codul penal există precizări cu privire la omorul din imprundenţă. Am văzut ieri imaginile, am urmărit cum copilul murea în mâinile rudelor în timp ce sângele îmi urca la cap. A fost un accident, veţi spune, a fost un moment de neatenţie. Pe naiba. Atunci când în mâinile tale ajunge un pui de om, fără apărare şi atât de micuţ, încât l-ai putea strivi cu un deget, trebuie să fii cu mare băgare de seamă. Imaginile le vedeţi mai jos.

Accidente sunt atunci când ai lovit maşina în parcare, sau ţi-ai dat cu ciocanul peste deget. Este un sacrilegiu, un mare păcat să numeşti accident ceea ce s-a întâmplat în acel moment fatidic. Aşa că legea trebuie aplicată până la ultima virgulă. Există o problemă: asupra cui să fie aplicată? Doar părinţelul şi-a pus sutana în cui, picioarele pe spate şi s-a făcut nevăzut. Nu vă întreb de ce fuge, pentru că este clar: se simte vinovat. Vă întreb, oare ce atitudine vor aborda faţă de acest caz cei de la Mitropolia Moldovei? Parcă îi văd pe respectivii domni încercând să invoce un plan al Domnului pentru acel bebeluş. O fi, nu pot să mă dau cu părerea vizavi de o astfel de gândire teologică. În epoca antică, în Sparta, copiii slăbuţi, firavi, erau aruncaţi de preoţi de pe stânci. În Moldova anului 2010 copiii sunt înecaţi de preoţi la botez şi nu contează starea lor fizică. Încă o dată, este cutremurător. Explicaţi-mi de ce unelta planului a trebuit să fie preotul?

Cred că ştiu. Atunci când lumea se întreba, de ce plouă într-una, de ce ne inundă râurile? Un preot a venit cu o lămurire care nu are nicio legătură cu proasta mentenanţă a digurilor. A susţinut că Domnul ne pedepseşte pentru că nu acceptăm religia în şcoli. Da, dar dacă vor omorâ copii, în care şcoli vor mai preda? Ei bine, în cazul bebeluşului OMORÂT, furia mă face să spun că Dumnezeu i-a pedepsit pe preoţi pentru că… se bagă în politică.

watch?v=sQdyI37364w&feature=player_embedded

Cojocari Vitalie

Această “legătură” evidenţiază existenţa unei eventuale complicităţi dintre presa europeană şi “clienţi” din Rusia, sincer cointeresaţi să fragilizeze şi mai mult situaţia anevoioasă a Bucureştiului în cadrul “clubului european”. Scopul final al acestor acţiuni este însă de a deteriora la maxim imaginea României în cadrul UE, iar indirect de a folosi “mâna europeană” pentru a îngreuna artificial relaţiile moldo-române, normalizate şi înviorate până la cel mai înalt nivel de după perioada “podurilor de flori”. Dacă miza ar fi fost alta, atunci se arată cu degetul la corupţia din România; la cetăţenii români de etnie rromă care au invadat unele ţări europene după aderarea statului român la Uniunea Europeană; sau la criza societală şi socială, care se poate declanşa în anii următori din cauza planurile radicale de austeritate adoptate de guvernarea română. Teza dominantă în articolele britanice, italiene sau germane referitoare la România este însă “fabricarea” în masă a paşapoartelor pentru cetăţenii din Moldova, fără a ţine cont de temerile şi interesele partenerilor europeni. Oricum nu trebuie să excludem intersectări de motivaţii care stau la mijlocul acestei “campanii media” anti-româneşti, coordonate în eventualitate de anumite forţe străine (non)europene.

Ipoteza Nr. I

Goliţi de bani, britanicii, italienii sau nemţii nu vor să împartă oportunităţile socio-economice cu forţa de muncă ieftină din Europa de Est. Dacă da, atunci de ce aceştia admit imigrarea deocamdată mai masivă a indienilor, marocanilor şi turcilor, care la fel sunt plătiţi cu salarii mai mici decât muncitorii nativi? Asta pentru că România este cramponată în stereotipuri şi prejudecăţi extrem de puternice şi profunde, care predispun publicul din alte state europene să condamne orice lucru straniu percepţiei lor, decât să se preocupe de consecinţele migraţiilor intens promovate de propriile guverne. Or, România ca şi alte dăţi este folosită pentru a distrage atenţia de la problemele locale din alte ţări membre. În concluzie, la comandă, statul român este folosit destul de conştient în calitate de “sperietoare”, pentru a dezumfla “balonul” critic de nemulţumire socială, caracteristic majorităţii membrilor UE. Indiferent de suprapunerea scopurilor, rezultatul obţinut prin intoxicare jurnalistică este şi pe placul Rusiei.

Ipoteza Nr. II

Actorii care stau în spatele acestei defaimări pot urmări scopul de a folosi integrarea României în zona Schengen, planificată pentru 2011, în vederea obţinerii unor “restrângeri” a ofertei de acordare a cetăţeniilor române pentru moldoveni. Un gen de “şantaj” este posibil, deoarece Bucureştiul aşteaptă foarte mult realizarea acestui obiectiv, important pentru a putea beneficia din plin de dreptul de a circula liber pe spaţiul european. Probabil se crede că România ar putea sacrifica cu promisiunile făcute şi deja materializate privind simplificarea largă a procedurilor de acordare a cetăţeniilor române doritorilor eligibili din Moldova. Paradoxal, dar în categoria posibililor aplicanţi se numără persoane cu rude de origine română, până la gradul III de rudenie. Restul condiţiilor necesare anterior au fost practic excluse, în special interviul, care îngreuna acordarea cetăţeniilor pentru alolingvii din Moldova. Mai mult, reieşind din nivelul înalt de falsificare a actelor oficiale şi a multiplelor scheme de “târguire” cu paşapoarte româneşti, afişate la orice pas în Moldova, deschiderea României pentru vecinul din Est este percepută de opinia publică europeană drept un pericol în evoluţie. Conjunctura proiectată reliefează probabilitatea că mult mai mulţi cetăţeni moldoveni vor intra în posesia cetăţeniilor române, mai mult chiar decât 1 milion de persoane. Frica este amplificată inclusiv de faptul că piaţa de muncă din România nu va putea satisface fluxul de migranţi moldoveni, care ca urmare se îndreaptă în alte colţuri ale Europei. Astfel, cineva în cârdăşie cu Rusia sau fără ea, intenţionează să condiţioneze aderarea la spaţiul Schengen cu problema cetăţeniilor române. În final se doreşte introducerea unor “filtre” restrictive care să micşoreze cifra solicitanţilor de cetăţenia română. Or, pe de o parte europenii se asigură că “uşa din spate” construită de România va fi blocată, iar Rusia se va mulţumi cu aceea că numărul cetăţenilor români nu va creşte simţitor, până când la putere în Chişinău nu vor fi conduse forţe pro-ruse.

Ipoteza Nr. III

Există “centre” de influenţă în Europa, care nu vor o ciocnire frontală cu Rusia sau multiplicarea conflictelor în vecinătatea europeană, din cauza României “mărinimoase”. Repeziciunea cu care sunt oferite paşapoartele româneşti, timp de 5 luni, şi modalităţile frauduloase (falsificarea actelor de către solicitanţii din stânga Prutului) în care au loc pregătirea unor dosare, creează posibilitatea de a răspândi cetăţenia română practic pe tot teritoriul Moldovei (cu 3,4 mln. de cetăţeni), cu excepţia regiunilor moldoveneşti tradiţional pro-ruse (municipiul Bălţi sau UTA Găgăzia) sau regiunea transnistreană. Aceste scenarii sunt posibile şi pentru că la Chişinău sunt forţe politice interesate ca România să devină mai influentă în această regiune din varie motive, inclusiv din cel istoric (Basarabia a fost parte componentă a Regatului României).

În orice caz, dacă proporţiile paşapoartelor acordate se vor menţine, atunci se pot intensifica noi mişcări separatiste în ţară, după modelul transnistrean (forţele separatiste au motivat dorinţa de a ieşi din componenţa RM cu procesul de “românizare” de pe malul drept al Nistrului). La aceasta se pot alătura şi animozităţile tradiţionale dintre Rusia şi România, pentru dominarea geopolitică în regiune, dar şi fobia Ucrainei, care la fel condamnă făţiş iniaţiativele Bucureştiului în vecinătatea sa. Simultanietatea paşilor cu tenta „unionistă” pe ambele maluri ale Prutului ridică suspiciuni pentru anumiţi actori internaţionali (Rusia, Ucraina, chiar şi Uniunea Europeană) în privinţa păstrării liniilor geopolitice de demarcare curente, în favoarea scenariile despre „reconstituirea României Mari”. De aceea, alerta produsă de jurnaliştii europeni poate avea rolul de anticipaţie şi mobilizare. Efectul urmărit este de a genera masa critică suficientă pentru a forţa liderii politici naţionali să pună dosarul cetăţeniilor române în topul agendei oficialilor europeni.

Reacţiile menifestate, până acum, de mai mulţi oficiali europeni exprimă îngrijorarea, precum şi cointeresarea lor în contracararea tentativelor de simplificare a procedurilor de acordare/redobândire a cetăţeniilor române. Identificarea unei soluţii viabile care va pune capăt neîncrederii faţă de autorităţile române în rândul cetăţenilor europeni şi a scoate definitiv problema din spaţiul public, subiectul va trebui să fie dezbătut temeinic în cadrul insituţiilor centrale ale Uniunii Europene.

DEnis CEnuşă

Şi totuşi, nu toate cazurile care merită să fie semnalate ajung să fie dezbătute, chiar dacă însăşi existenţa unui demers în acest sens ar fi deja un pas înainte.

Mă voi referi la unul dintre aceste cazuri recente, trecute prea uşor cu vederea. Este vorba despre spectacolul pe care l-au dat militarii Botnari (ex-comisarul capitalei) şi Papuc (fostul ministru al afacerilor interne), în cadrul şedinţei de judecată unde urmau să fie discutate învinuirile grave care li se aduc în dosarul 7 aprilie. Chiar dacă modul în care s-au comportat cei doi nu poate fi considerat drept demn, faptul în sine nu este deloc surprinzător, publicul fiind deja obişnuit cu ieşirile brutale ale oamenilor din sistemul comunist, în special în cadrul fenomenului 7 aprilie. Ceea consider a fi de-a dreptul revoltător este modul în care a reacţionat presa la remarcile injurioase adresate jurnalistelor prezente la şedinţă şi care erau acolo pentru a-şi face de fapt datoria. Nici una dintre jurnaliste nu s-au arătat nemulţumite (sau cel puţin reacţiile nu au fost prezentate publicului) de înjosirile venite din partea celor doi amici. Din contra, microfoanele au fost apropiate şi mai insistent de aceştia, iar atenţia fetelor a sporit. Ştirile, la rândul lor, au prezentat mai mult spectacolul dat de poliţişti, decât evenimentul (şedinţa) în sine, foarte important pentru cei care aşteaptă pedepsirea vinovaţilor pentru masacrul de după 7 aprilie, de altfel. Atenţia presei a fost deturnată. Felicitări, domnilor învinuiţi, ne-aţi arătat ce pot doi bărbaţi şi ce nu pot mai multe jurnaliste! Consider că dimensiuneaprofesionalism cuprinde în cazul jurnaliştilor inclusiv respectarea codului de conduită al jurnalistului şi a codului deontologic (care vorbeşte şi despre drepturile jurnalistului). Nerespectarea acestora duce la pierderi pentru beneficiarul final al muncii jurnaliştilor, adică pentru public. Altfel spus, faptul că unor persoane publice, fie aceştia poliţişti sau ex-preşedinţi de stat (vezi insinuările la adresa unei reporteriţe de la ProTv, venite din partea lui VV, şi el poliţist de profesie) li se permite să aducă injurii şi să facă insinuări publice cu caracter indecent (“Fetele trebuie sa-l convinga sa vorbească. Şi nu numai să vorbească. Aşa că apropiaţi-vă, convingeţi-l! El e bărbat sănătos, e la o vârstă foarte frumoasă. Cred ca veţi face o apreciere…”; “mâine vine dezbrăcat”; “Ai fost faină! Serios! Se apropie primăvara cu această rochie…”), şansele ca informaţia prezentată de jurnaliste în agitaţia creată să fie de calitate, devin foarte reduse. Mai mult, unele dintre jurnaliste i-au şi încurajat pe cei doi învinuiţi să se dezbrace (glumind, sau nu?), comportament cu adevărat degradant şi inadecvat în asemenea situaţii.

Pe scurt, am fost cu toţii martorii distracţiei la care au luat parte poliţişti, jurişti şi jurnaliste deoportivă, în timp ce publicul aştepta ca unii dintre aceştia să obţină de la ceilalţi informaţii şi poziţii în dosarul cercetat.

Merită să menţionez modul în care a prezentat JurnalTv evenimentul, fără a face referire la comportamentul ruşinos al învinuiţilor, spre deosebire de colegii lor de la PublikaTv, ProTv, Ştirea Zilei etc.

Tudor Cojocaru

“Moldovenii” mei au reuşit să-i bată pe “românii” mei doar la capitolul frumuseţe. Nu a fotbaliştilor, a fanelor din tribune. Camerele au tot insistat pe câteva fetiţe blonde şi drăguţe ce urmăreau cu pasiune meciul. Atât. În rest românii au fost cu un cap, nu, cu un întreg corp peste noi. Urât, dar în acelaşi timp descurajator pentru fotbalul moldovenesc. O arată şi scorul final după tur-retur: 7 la 1. Concluziile care se impun: fotbalul moldovenesc poate concura cu liga a treia românească. Fotbalul moldovenesc nu este decât o mică pepinieră de fotbalişti pentru campionatul rusesc. Fotbalul moldovenesc nu are fotbalişti. Altfel, cum se face că e plin de fotbalişti din Africa în echipele din Moldova? Ştiu cum se face. Nu se investeşte în şcoli de fotbal. Puţinii fotbalişti care au o scânteie mică pleacă la prima boare în pupă în alte campionate. Fotbaliştii din Africa sunt ieftin. Şi-i permit până şi moldovenii…

Treceam astăzi pe lângă hotelul lui Mitică Dragomir, mergeam spre locaţia unei filmări. La poarta hotelului era parcat autocarul de la Olimpia Bălţi. Un coleg îmi zice încurajator: “s-ar putea să câştige moldovenii tăi”. Am zâmbit ironic. I-am zis că nu are cum: “doar nu există fotbal în Moldova”. Acum cine îmi dă exemplul Sheriff-ului îi râd în faţă şi îl rog să  numere câţi fotbalişti străini, iarăşi de culoare, sunt în această echipă. Cum e Moldova, adică o ţară săracă, luptând cu sărăcia şi mediocritatea, la fel este şi fotbalul, mă repet: demn doar de liga a treia din România.

Vitalie Cojocari