La ora 17:00 în Parcul Central din Suceava, mai mulți tineri legați cu o panglică neagra la mână au tăiat simbolic Harta României Mari. Astfel, Basarabia a fost despărtită de România la fel cum prin Tratul de Pace de la 1812 semnat la Hanul lui Manuc, Imperiul Țarist anexează într-un mod fraudulos partea răsăriteană a Principatuui Moldovei.

După flasmob a urmat un film istoric de scurt metraj despre tragicul eveniment și urmările care au avut loc: deportări, omoruri, reorganizarea Basarabiei ca guberniei, deznaționalizarea și rusificare a populației autohtone. Nu s-a impus doar un hotar pe Prut dar și unul între familii, obiceiuri, credință, limbă.

GIRB-ul mulțumește tuturor celor care au fost prezenți la evenimentul de comemorare, celor care nu-și uită istoria, limba și neamul.

foto: Nicotyn

După ore bune de drum, elevii și studenții de la Suceava au fost întâmpinați cu căldură de conducerea de la Institut, oferidu-le locuri de cazare și masă copioasă. A doua zi, a avut loc deschiderea proiectului, la care a avut cuvânt Directorul general al Institutului, domnul Cristi Dumitru. S-a discutat, în principiu, despre problemele cu care se confruntă basarabenii veniți la studii în România,  despre cum funcționează Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, despre redobândirea cetățeniei române și metodologia de admitere la studii în România. Au avut loc dezbateri pe teme ca: Integrarea CSI/ Integrarea UE a Republicii Moldova, la care participanții au adus argumente convingătoare pentru ambele variante, încingându-se o adevărată luptă intelectuală.

În umătoarea zi, 7 aprilie, tinerii au avut posibilitatea de a vizita orașul București și principalele obiective turistice ale acestuia : Palatul Parlamentului, Muzeul țăranului Român, Palatul Șuțu, Muzeul Satului, fiind îndrumați și de un ghid extraordinar. După această mică excursie, tinerii de la Suceava, împreună cu cei de la București, s-au adunat în Piața Universității, au aprins lumânări în memoria celor care şi-au pierdut viaţa pentru libertatea Republicii Moldova acum 3 ani, la 7 aprilie 2009. După care s-au cântat și cântece patriotice. Seara la Crevedia, pe tinerii de la Suceava i-au așteptat surprize. Au fost premiați cu dicționare de limba română cei mai activi tineri pe perioada acestor câtorva zile. După care a urmat și o petrecere românească la care s-au distrat și  au dansat.

În ultima zi, tinerii au fost vizitati de câțiva membrii ai Academiei Române, discutându-se din nou despre probleme, doleanțe, dificultăți cu care s-au ciocnit cei veniți la studii în România. Înainte de a porni  spre Suceava, s-au organizat ,,Starturi vesele”,  o competiție cu joculețe între mai multe echipe, învingătoare ieșind echipa Seninii.

De asemenea pe parcursul întregului proiect, lângă tinerii de la Suceava au fost alături și cei din Galați și București cu care au făcut schimb de idei și experiență.

Pornirea spre Suceava  a însemnat părăsirea primăverii la Crevedia și întâmpinarea unei ierni adevărate de aprilie la Suceava. Cu toate acestea,  toți tinerii au rămas plăcut impresionați de experiența acumulată în urma acestui proiect:

,, Implicarea înseamnă: idee, oameni, timp, destinație, transport și multă, multă dorință. Așa s-a făcut că în ziua de 5 aprilie 2012, GIRB-ul a fost implicat în cadrul proiectului ”Tutoriat Tineri Etnici Români”, care s-a desfășurat la Institutul ”Eudoziu Hurmuzachi”, Crevedia.

Zilele petrecute la Crevedia au fost foarte frumoase și nemaipomenit de interesante. S-a îmbinat utilul cu plăcutul, frumosul cu descoperirea și cunoașterea cu dezbaterea. Am avut un program bine pus la punct, care s-a înfăptuit în totalitate.

Girbiștii noștri au interacționat, și-au făcut noi prieteni, au învățat multe și s-au distrat la maxim. Totul a fost la cel mai înalt nivel ceea ce m-a bucurat nespus de mult.” Silvia Timofti

,,Aceste zile petrecute la Institutul ,, Eudoxiu Hurmuzachi”  au fost  zile deosebite în care am reușit împreună să facem lucruri frumoase, să aflăm multe lucruri noi,  să ne dezvoltăm capacitățile de comunicare interactivă, să interacționăm cu studenți din alte orașe: Cluj, Galați, București, și, desigur,  să ne distrăm împreună.  A fost o experiență minunată  și unică care m-a ajutat să cresc spiritual! Mulțumesc tuturor organizatorilor acestui proiect! ” Marcelina Burduja

,, Mă bucură foarte mult faptul că am avut această minunată ocazie de a participa la proiectul ,,Tutoriat Etnici Români”. Am petrecut câteva zile cu adevărat interesante împreună cu echipa Institului ,, Eudoxiu Hurmuzachi ” și nu numai. Cu toate că am avut avut un program încărcat, nu regret pentru nici o clipă zilele petrecute în Crevedia. Pe viitor, mi-ar mai plăcea să iau parte la astfel de evenimente.” Botnari Olga

,, Timpul petrecut la Crevedia ne-a învățat să socializăm, să ne dezvoltăm spiritul de echipă și să cunoaștem oameni noi și interesanți. Excursia la București a fost unul dintre cele mai excepționale momente.  Vizita la  Palatul Parlamentului și Muzeul Satului cred că a impresionat  pe toata lumea, unde am văzut întrdevăr lucruri frumoase care-și păstrază istoria și tradiția.” Victor Doroșenco

,,  Înainte de a pleca în cadrul proiectului ,, Tutoriat Tineri Etnici Români” la Institutul,, Eudoxiu Hurmuzachi”, vizitarea orașului București era cea mai mare dorință a mea. Ajungând acolo mi-am dat seama că, într-adevăr, nu acesta era cel mai important lucru, dar însăși experiența ce am căpătat-o și modul în care am devenit mai uniți, mai prietenoși între noi. Bucureștiul chiar m-a impresionat. Am vizitat locurile  cele mai frumoase ale capitalei care merită de văzut. În aceste 3 zile m-am simțit ca acasă, am fost primiți cu dragoste și căldură. Am avut parte de multe activități ce trezesc interesul fiecăruia. Tot acolo ne-am făcut prieteni noi din Galați și București. Nu voi uita niciodată dezbaterea, nopțile nedormite, pereții subțiri, cântecele, petrecerile și persoanele care ne-au ajutat să participăm și noi, cei de la Suceava, la acest frumos proiect.” Doina Petrov.

”În urma acestor zile am rămas placut impresionat față de tot ce s-a întîmplat acolo. Am cântat, am dansat , ne-am distrat pe săturate și am și lucrat, adică am facut doar lucruri interesante. Sunt foarte mulțumit și doresc ca pe viitor să se organizeze astfel de proiecte și training-uri.” Gigu Pătraș

Tatiana Cazacu

Concurenții au fost puși în situația de a-și supune unui test de anduranță raționamentul și cunoștințele, răspunzând la intrebari de logica, erudiție si perspicacitate.

Sâmbătă, au avut loc trei dueluri. În primul dintre acestea, s-au confruntat echipele reprezentante ale Facultăților: Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor, Științe ale Educației și Inginerie Mecanică, Mecatronică şi Management. A învins Mecanica. In cel de-al doilea meci, s-au duelat urmatoarele facultăți: Inginerie Alimentară, Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică și Silvicultura, câștigând ultimii. Cel din urmă duel al zilei a fost lipsit de o a treia participantă, iar din cele două rămase în concurs: Litere şi Ştiinţe ale Comunicării și Istorie şi Geografie, istoricii, conduși de un student de la Filozofie, au repurtat victoria. Cei ce nu au reușit să treacă în finală, au primit diplome și felicitări din partea organizatorilor; ceilalti au plecat acasă sa se pregăteasă pentru a doua zi de concurs.

Duminică a urmat finala. Emoția tremura pe fețele participanților. Concursul urma să fie de două ori mai lung decît cel din prima zi. Un maraton de întrebări, ce pune la încercare limitele cunoașterii și a culturii generale, începea; dar nu conta, finaliștii s-au prezentat ca niște competitori curajoși. „Să înceapă odată jocul”, asta le puteai citi în priviri. A început.

Tensiunea a plutit în aer chiar de la prima întrebare. Echipele mergeau cap la cap. La jumătatea concursului, s-a luat o pauză. Rezultate intermediare: egalitate perfectă între toate cele trei concurente! Reacția lor a fost pe măsura… Concursul continuă.

Finalul a surprins organizatorii, toate cele trei echipe se aflau într-un punct distanță, nu-i puteai departaja pe podium. S-au adresat 7 întrebări suplimentare.

În rezultat, FIG-ul s-a clasa pe locul al III- lea, la un punct distanță de FIMMM, care la rândul ei, s-a clasat la un punct distanță de învingătorii de la Silvicultură.

Turneul a luat sfârșit cu o mică ceremonie de premiere asigurată de Alexandria Librării și Shopping City Suceava, cu sentimentul de „încă un pic” al medaliaților cu bronz și argint și satisfacția deplină a câștigătorilor.

GIRB-ul felicită toți studenții care au intrat în concurs și mulțumește tuturor care si-au adus, într-un fel sau altul, aportul la desfășurarea acestui proiect, promițând, pentru viitor, inițiative asemănătoare și mai atractive dedicate tuturor studenților din Suceava, care vor să se aleagă cu ceva mai mult din anii de facultate.

Sâmbătă, 31 martie la ora 11.00, a avut loc conferința ” Dialogul Chișinău – București: între  integrare europeană și reîntregire  națională”,  în aula din corpul E a Universității ”Ștefan cel Mare”. La evenimentau au participat  Senatorul Viorel Badea, Secretarul de Stat Eugen Tomac, Prorectorul Universități ”Stefan cel Mare” prof. univ. dr. Ștefan Purici, studenți și elevi din Suceava.

După prezentările oaspeților, dat fiind faptul că acțiunea face parte din seria de evenimente dedicate zilei de 27 martie, am privit un filmuleț despre Unirea Basarabiei cu România. Primul a luat cuvântul Profesorul universitar doctor  Ștefan Purici care ne-a povestit despre trecutul istoric al teritoriului dintre Prut și Nistru, despre anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist și despre modul și cauzele în care acest teritoriu a ajuns să fie rupt de România. Apoi, D-nul Eugen Tomac ne-a vorbit despre prezent, despre faptul că ”ar trebui sa fim siguri în alegerea noastră, ar trebui să ne atașam mult mai serios și mai responsabil, să nu transformăm într-o tragedie orice eșec mic sau mare pe această direcție, pentru că Unirea se va produce inevitabil însă, depinde de noi cât de rapid se va întâmpla acest lucru”.

D-nul Viorel Badea a ținut un discurs scurt însă foarte sufletist, vorbind nu atât de România ca concept de țară ci de neamul românesc, precizând că problema Basarabiei ține de politica internă a României. ”Basarabia a fost, este și va fi o parte a României” a precizat Senatorul.

După discursuri a urmat un dialog liber între oaspeți și studenți din Universitatea ”Ștefan cel Mare”.

Vozian Veronica

Marți, 27 martie mai mulți voluntari vor participa la o acţiune de împărţire a panglicii tricolore trecatorilor. Sâmbătă, 31 martie la ora 11.00, va avea loc conferința ” Dialogul Chișinău – București: între integrare europeană și reîntregire națională”,  în incinta Observatorului Astronomic al Universității ”Ștefan cel Mare”. La eveniment, vor participa invitați speciali din elita publică a Republicii Moldova și oaspeți de onoare din Suceava.  Invitat de la București: Eugen Tomac- secretarul de stat pentru românii de pretutindeni. De asemenea va avea loc lansarea numărului 9 al revistei „Basarabia”. Duminică, 1 aprilie se va organiza o excursie, la Fântâna Albă pentru a comemora victimele regimului sovietic.

Evenimentele propuse în cadrul festivalului reflectă importanţa istorică a zilei de 27 martie și a problemelor românilor de pretutindeni. Festivalul îşi propune să promoveze valorile şi ideea de  unitate în diversitate, să continue tradiţia de celebrare a evenimentului în spirit de sărbatoare şi să păstreze valorile româneşti în rândul tinerilor.

”

Când vorbesc de regiunea Transnistriană îmi amintesc de bunelul, de satul unde am copilărit, priimii ani din viață. Pentru a ajunge acolo, în unul din puținele sate nerusificate de dincolo de Nistru, trebuie să treci  de câteva posturi vamale, de bătărănia grănicerilor și umilința din suflet.  Acolo “oaspeții” se simt ca  la ei acasă. Sărbătorile naţionale sunt marcate, ca acum peste 20 de ani, cu pionieri şi parade şi unde monumentul lui Lenin domneşte nestingherit în faţa Parlamentului.

Pentru a ajunge în acest loc, unde istoria a încremenit parcă înainte de căderea URSS ai de completat câteva formulare care sunt doar în limba rusă sau engleză, nu trebuie să comentezi și să dai multe întrebări. Când merg încolo, în acea fâșie de pământ care a fost scoasă de pe șinile istoriei îmi sar în ochii deodată tancurile transformate în monumente.  Aproape mereu trec pe lânga cetatea Tighina construită în secolul XVI de Stefan cel Mare. În prezent, edificiul istoric nu poate fi vizitat pentru că se află sub regimul forțelor separatiste transnistriene iar în interiorul cetății se afla o unitate militara.

Ieri, 2 martie s-au împlinit 20 de ani de la războiul de pe Nistru, războiul provocat și susținut pe toate căile de Rusia, la noi încă este numit ”conflict”.  Prin decizia Guvernului Republicii Moldova, ziua de 2 martie a fost declarată de către Parlament – Ziua Memoriei. În memoria şi onoarea celor care s-au sacrificat pentru idealurile naţionale, autorităţile, au organizat săptămâna aceasta o serie de evenimente. La ceremonii au participat persoanele din conducerea statului, deputaţi, politicieni, funcţionari, diplomaţi străini, foşti combatanţi, rude ai celor decedaţi şi cetăţeni de rând.

Însă tot restul anului patrioții țării noastre sunt uitați, cei aproximativ 32 de mii de ofițeri și voluntari, văduvile și copii celor care și-au pierdut viața, cei ce au rămas invalizi, astăzi doar supraviețuiesc, se simt uitați și trădați de propria țară. Curajul și devotamentul voluntarilor le-a fost răsplătit cu o insignă și cu o compesație lunară de 26 lei. Scăpaţi vii printr-o minune, astăzi ei au rămas doar cu protezele, durere, neliniște și pensiile mizere.

Perspectiva unirii Moldovei cu România, trecerea la alfabetul latin şi refuzul autorităţilor de la Chişinău de a oficializa limba rusă au fost câteva din premisele care au dus la începerea Războiului de pe Nistru. Războiul din regiunea transnistreană este un episod pe care conştiinţa publică şi memoria noastră nu trebuie nici să-l ascundă, nici să-l falsifice și nici să-i diminueze semnificaţiile.  A fost războiul limbii române şi al românismului, declanşat ca urmare a redeşteptării, după decenii de stăpânire rusească, a sentimentului românesc în Basarabia.

„Grigore era poezie din creştet până în tălpi, mintea lui lucra mereu. Cel mai des compune noaptea, în gând, ca să nu deranjeze pe cei din casă, iar dimineaţa se trezea şi se aşeza la masa de scris”, mărturisea acum o lună Raisa Vieru, soţia regretatului poet. După trei ani, femeia recunoaşte cu tristeţe că această tragedie i-a schimbat viaţa. „De când l-am pierdut, nu-mi găsesc locul”, completează Raisa Vieru.

POET ALERGĂTOR
Unul dintre oamenii care i-au fost alături celebrului poet în ultimele clipe de viaţă este chirurgul Gheorghe Ghidirim. Doctorul spune că Vieru avea o inimă pe cât de mare, pe atât de sensibilă. „A fost vulnerabil la agresiuni. Dintre cele trei infarcte pe care le-a suferit, ultimul i-a fost fatal. Eram camarazi din tinereţe, mergeam cu familiile la odihnă, le-am fost profesor la Medicină ambilor săi copii. Din păcate, peste ani, mi-a devenit şi pacient”, povesteşte academicianul.

Scriitorul Iulian Filip, la fel, mărturiseşte că-l unesc de Vieru multe amintiri frumoase. „Eram apropiaţi, mergeam la expediţii împreună. Paradoxal, Grigore era fragil, însă reuşea să onoreze absolut toate invitaţiile. Ajungea până şi în şcolile din cele mai uitate cătune. Nu ştiu dacă mai există astăzi un poet la fel de alergător”, menţionează Iulian Filip.

„MEREU ÎMBRĂCAT MODEST”
Doina Sulac, fiica regretatului artist Nicolae Sulac, povesteşte că l-a cunoscut pe Grigore Vieru de cum a prins a merge. Nea Grigore, aşa cum îi spunea interpreta, i-a dedicat un text, care astăzi reprezintă intro-ul albumului ei de muzică populară. „S-a întâmplat cu o lună înainte de moarte. Este piesa mea de suflet, în care Vieru rosteşte câteva gânduri despre tatăl meu, iar pe fundal se aude vioara lui Nicolae Botgros”, spune artista.

Până şi vânzătorii de la alimentara de unde îşi făcea proviziile Grigore Vieru spun că li se însenina faţa când îl vedeau pe poet păşindu-le pragul. „Era mereu îmbrăcat atât de modest. Parcă şi-acum îl văd într-un palton cafeniu, cu o bască neagră pe cap şi cu ochii în pământ. Saluta ruşinos toată lumea şi îşi făcea cumpărăturile. Când mergea undeva în ospeţie, întotdeauna venea la noi după o sticlă de coniac scump şi un baton de salam”, îşi aminteşte Viorica Lungu, vânzătoare la un magazin apropiat de casa lui Grigore Vieru.

„N-am fost în stare să-l protejăm”
Prietenul și vecinul său, Ion Ungureanu, fostul ministru al Culturii, şi-l aminteşte pe poet înconjurat de copii. „Îl observam de multe ori de la balcon. Trecând prin curte, se apropia de copii. Ei, văzându-l, lăsau joaca. Era de-al lor”, spune celebrul actor. „Grigore, prin tot ce făcea, dăruia cu generozitate. Atacat din toate părţile, venea la mine și îmi spunea c-a ajuns la capătul puterilor. După ore întregi, pleca hotărât să-și ducă crucea până la capăt. N-am fost în stare, din păcate, să-l protejăm până la sfârșit”, adaugă Ion Ungureanu.

Sursa: adevarul.ro

Abia din 24 ianuarie 1859 încep discuţiile referitoare la existenţa lui. Această zi e una extrem de importantă pentru dezbaterile de astăzi, referitoare la statalitatea Republicii Moldova. 24 ianuarie 1859 e ziua în care la Bucureşti colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales principe al Valahiei, după ce mai înainte fusese ales principe al Moldovei. Această dublă alegere realiza unirea de facto a două principate vasale Imperiului Otoman: Valahia şi Moldova.

Pentru contemporanii acestor evenimente era clar că nu existau diferenţe identitare între românii de la Nistru până la Tisa – aceste diferenţe au fost inventate mai târziu. Totuşi, procesul unificării celor două principate nu s-a încheiat pe 24 ianuarie 1859 – el a continuat treptat până în 1862 când s-a încheiat unificarea instituţională a celor două state. La 24 ianuarie 1859 s-a declanşat un proces care a marcat dispariţia a două state (Valahia şi Moldova) şi apariţia unui nou stat, România (denumire oficială consfinţită prin Constituţia din 1866). Acest proces nu e unic sau excepţional în Europa. Germania a fost alcătuită din zeci de state independente care s-au unificat treptat în decursul secolului al XIX-lea, proces care în unele cazuri a durat până în secolul XX. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în istoria Italiei.

În Republica Moldova de azi sunt destule voci care încearcă să întemeieze o teorie statalistă în baza unui raţionament strâmb. Susţinătorii acestui punct de vedere consideră că Basarabia de după 1812, aflată în stăpânirea Imperiului Rus, constituie o continuare a principatului medieval Moldova. Însă, sub nicio formă nu se poate demonstra că gubernia Basarabia a fost vreodată un stat independent. Republica Democratică Moldovenească, apărută după revoluţia bolşevică, era considerată în continuare de noii stăpâni de la Moscova ca făcând parte din proprietăţile noului imperiu. În realitate, rădăcinile statului Republica Moldova de azi se regăsesc în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, formată în anul 1924. E vorba de un stat artificial, creat prin decupări şi alipiri de teritorii, un stat în care se încearcă promovarea unei identităţi şi a unei limbi artificiale.

Moldova de la 1859 a dispărut prin unirea cu Valahia. Republica Moldova de azi a apărut în 1924 şi de la această dată s-au creat şi lanţurile care să o ţină legată de Imperiul Rus. Republica Moldova e silită să-şi împrumute identitatea de peste Prut, din regiunea istorică a Moldovei care face parte din România. Întreaga istorie a principatului Moldovei face parte din istoria României şi acest lucru se vede în toate operele stataliştilor care sunt siliţi să-şi caute rădăcinile prin alte părţi. Statul Republica Moldova există astăzi în forma şi în condiţiile stabilite de Moscova în 1924 şi prin recunoaşterea de către vecini din anul 1991. Acestea sunt rădăcinile actualei Republici Moldova, ruptă în repetate rânduri de dezvoltarea politică a românilor.

Dincolo de istorie, în ziua de azi trebuie să ne bucurăm de posibilitatea circulaţiei libere la Prut, care ne permite o dezvoltare culturală comună. Statele dispar şi apar, sunt create şi sunt distruse, însă legăturile culturale sunt mult mai puternice, mai ales când vorbim cu toţii aceeaşi limbă.

Un articol de: George Damian

Sursa: timpul.md

Mihai Eminescu a fost un poet atins de aripa geniului dar si un înflăcărat patriot, un “om incomod” ce a deranjat pe mulți. Ca persoană publică, el a militat pentru unirea tuturor românilor, pentru moralitate și bun simț, criticând aspru corupții, incompetenții și trădătorii.

Aș vrea să amintesc aici câteva texte ale sale asupra Basarabiei, numele ei apare atât în publicistică cât şi în câteva versuri scrise de el:

«Cu un cuvânt, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special [...]Deci incă o dată: Nu voim s-auzim de nici un aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata in numele nostru, căci n-am insărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene.»

(Mihai Eminescu, (”Fără a prejudeca hotărârile adunărilor…”), Timpul, 28 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 42)

«Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o inapoi, drept din dreptul nostru şi pamânt din pământul nostru ? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România si aceeasi onoare nu cere respectarea conventiei iscalită ieri. Ciudată onoare intr-adevăr! Si pe ce se intemeiază acest point d’honneur?

Fost-au Basarabia cucerită cu sabia ? Nu. Prin tratatul de Bucuresti de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca preţ al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia.»

(Mihai Eminescu, (”In sfirsit vedem limpede…”), Timpul, 25 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 40-41)

«Cestiunea retrocedării Basarabiei cu incetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român. Puternicul împărat Alexandru II stăruieşte să cîştige cu orice preţ stăpânirea asupra acestei părţi din cea mai preţioasă parte a vetrei noastre strămoşeşti.

Rusia este o împărăţie mare şi puternică, iară noi sintem o ţară mică şi slabă. Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde şi rămăşita unei pretioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea in trăinicia  poporului român.

In viaţa sa indelungată niciodata poporul român nu a fost la înălţimea la care se află astăzi când cinci milioane de romani sânt uniţi intr-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit să impreune sub stăpânirea sa trei ţări şi să pregătească întemeiarea unui stat român mai puternic, a fost insă destul ca Mihai Viteazul să moară pentru ca planul urzit de dânsul să se prăbuşească[...]

Astăzi e dar timpul ca să întărim, atât în români, cât şi în popoarele mari ale Apusului, credinţa în trăinicia poporului român.»

(Mihai Eminescu, (”Cestiunea retrocedarii. ..”), Timpul, 10 februarie 1878, in Opere, vol X, Ed. Academiei, 1989, p.46)

Patriotismul său curat și dezinteresat ne arată bogăţia şi superioritatea individualităţii noastre naţionale, farmecul vieţii , faptul că trebuie să fim mândri de românitatea noastră. Neîmpăcarea cu gândul pierderii Basarabiei, revolta sa, furia, durerea astăzi lipsesc cu desăvârșire la mulţi, la prea mulţi…

“Aşa, aşa nobilă şi frumoasă ţară! Secoli întregi părăsită de toată lumea, ai suferit toate viscolele, toate lovirile şi credinţa ta în tine n-a fost zdrobită. Ridică-ţi astăzi capul în faţa tuturor puterilor celor mari, care ar mai cuteza a se tocmi pentru a împărţi naţionalităţile ca pe turme şi-a tăia în carne vie şi zi-le: Mică sunt, dar leală; slabă sunt, dar autoputernică, căci cu mine este dreptul”.

Startul serbării a fost dat în Parcul Universitaţii din Suceava, unde, participanţii la acţiunea “România Ta” pictaţi în roşu, galben şi albastru au dansat o Horă a Unirii, au ascultat poezii precum “Ce-ţi doresesc eu ţie, dulce Românie” şi “Deşteaptă-te, române!”. Cu steaguri în mâini au intonat împreuna melodii patriotice interpretate de trupa de folk Icarus şi au avut ocazia să scrie câte un gând pentru patria lor pe panourile amplasate în parc.

Serbarea a continuat cu vernisajul expoziţiei “România, eu chiar te iubesc” în cadrul căreia cei pasionaţi de arta fotografica, amatori sau profesionişti au încercat să demonstreze cât de frumoasă este România şi cât de tare îşi iubesc ei ţara. Expoziţia şi  festivitatea de premiere a concursului fotografic a avut loc la Galeria Suceava. Câştigătorii concursului sunt:  Locul I – Ovidiu Vorniceanu, Locul II – Petru Sîrghi, Locul III- Bogdan Epure. Menţiuni – Dana Anton, Alex Cărbune, Andrei Moraru şi Vitalie Prisăcaru.

De asemenea,  GIRB a lansat  numărul 8 al revistei “BASARABIA”, dedicată Zilei Naţionale. Zeci de exemplare au fost împărţite celor prezenţi.

Pe data de 2 decembrie a avut loc o nouă ediţie a concursului intelectual “Ce? Unde? Când?” Echipele au fost formate de către organizaţiile studenteşti: AIESEC Suceava, FIRESC, CAST, ASUS, cât şi oameni din afara universităţii. Câştigătoare au ieşit două echipe, a oamenilor publici şi ASUS. De asemenea, pe parcursul zilei a avut loc un mini-campionat de fotbal între elevii şi studenţii suceveni. Câştigătoare a ieşit echipa FC Basarabia formată din Diceanu Stefan, Pascari Dumitru, Emil Dodon, Vitu Vasile, Fratea Bogdan şi Hantea Andrei.

La ora 19 00,  sucevenii au fost aşteptaţi la proiecţia filmului “A fost sau n-a fost?”,  în regia lui Corneliu Porumboiu. După proiecţia filmului spectatorii au avut parte de o dicuţie cu invitatul special Ion Sapdaru, unul dintre actorii principali din film.

Ultima zi de festivitate s-a încheiat cu un mini-campionat de volei în Sala de sport a Universitaţii “Stefan cel Mare”. Dintre cele patru echipe de studenţi şi elevii, câştigatoare a ieşit echipa formată din Sotnic Sergiu, Ceban Mihaela, Valeriu Dolghier,  în frunte cu căpitanul Petru Şoronga.

Astfel seria de evenimente dedicate “Zilei Naţionale a Tuturor Românilor” a trecut cu voie bună, muzică, distracţie şi “speranţa într-o Românie mai buna”. Felicitari tuturor câştigătorilor la concurs şi mini-turnee. Mulţumim tuturor celor care au fost aproape de noi în aceste zile frumoase, celor care şi-au adus aminte de valorile noastre naţionale, celor care simt Româneşte şi au curajul să spuna “România, eu chiar te iubesc”