Astăzi comemorăm 162 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu -un om înzestrat de Dumnezeu cu un har aparte, cu o sensibilitate deosebită, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română..
Mihai Eminescu a fost un poet atins de aripa geniului dar si un înflăcărat patriot, un “om incomod” ce a deranjat pe mulți. Ca persoană publică, el a militat pentru unirea tuturor românilor, pentru moralitate și bun simț, criticând aspru corupții, incompetenții și trădătorii.
Aș vrea să amintesc aici câteva texte ale sale asupra Basarabiei, numele ei apare atât în publicistică cât şi în câteva versuri scrise de el:
«Cu un cuvânt, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special [...]Deci incă o dată: Nu voim s-auzim de nici un aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata in numele nostru, căci n-am insărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene.»
(Mihai Eminescu, (”Fără a prejudeca hotărârile adunărilor…”), Timpul, 28 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 42)
«Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o inapoi, drept din dreptul nostru şi pamânt din pământul nostru ? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România si aceeasi onoare nu cere respectarea conventiei iscalită ieri. Ciudată onoare intr-adevăr! Si pe ce se intemeiază acest point d’honneur?
Fost-au Basarabia cucerită cu sabia ? Nu. Prin tratatul de Bucuresti de la 1812 s-a făcut această cesiune, nu ca preţ al păcii, căci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia.»
(Mihai Eminescu, (”In sfirsit vedem limpede…”), Timpul, 25 ianuarie 1878; in Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ed. Academiei, 1989; pg. 40-41)
«Cestiunea retrocedării Basarabiei cu incetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român. Puternicul împărat Alexandru II stăruieşte să cîştige cu orice preţ stăpânirea asupra acestei părţi din cea mai preţioasă parte a vetrei noastre strămoşeşti.
Rusia este o împărăţie mare şi puternică, iară noi sintem o ţară mică şi slabă. Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde şi rămăşita unei pretioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea in trăinicia poporului român.
In viaţa sa indelungată niciodata poporul român nu a fost la înălţimea la care se află astăzi când cinci milioane de romani sânt uniţi intr-un singur stat. Mihai Viteazul a izbutit să impreune sub stăpânirea sa trei ţări şi să pregătească întemeiarea unui stat român mai puternic, a fost insă destul ca Mihai Viteazul să moară pentru ca planul urzit de dânsul să se prăbuşească[...]
Astăzi e dar timpul ca să întărim, atât în români, cât şi în popoarele mari ale Apusului, credinţa în trăinicia poporului român.»
(Mihai Eminescu, (”Cestiunea retrocedarii. ..”), Timpul, 10 februarie 1878, in Opere, vol X, Ed. Academiei, 1989, p.46)
Patriotismul său curat și dezinteresat ne arată bogăţia şi superioritatea individualităţii noastre naţionale, farmecul vieţii , faptul că trebuie să fim mândri de românitatea noastră. Neîmpăcarea cu gândul pierderii Basarabiei, revolta sa, furia, durerea astăzi lipsesc cu desăvârșire la mulţi, la prea mulţi…
“Aşa, aşa nobilă şi frumoasă ţară! Secoli întregi părăsită de toată lumea, ai suferit toate viscolele, toate lovirile şi credinţa ta în tine n-a fost zdrobită. Ridică-ţi astăzi capul în faţa tuturor puterilor celor mari, care ar mai cuteza a se tocmi pentru a împărţi naţionalităţile ca pe turme şi-a tăia în carne vie şi zi-le: Mică sunt, dar leală; slabă sunt, dar autoputernică, căci cu mine este dreptul”.
Loading ...
Marele ROMÂN Eminescu explica încă de acum peste 140 de ani STRATEGIA RUSEASCĂ de izolare şi îndobitocire a ROMÂNILOR basarabeni:
„Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.
[…] când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă.
Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.
De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare.
Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a canta în ziua de Paşti “Hristos a inviat” în ROMÂNEŞTE.
Nimic în limba ROMÂNEASCĂ nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba ROMÂNEASCĂ, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă ROMÂNEŞTE, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă ROMÂNEASCĂ e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.”
Chiar şi MALDAVANIŞTII-STATALIŞTI (slugile ocupanţilor ruşi)
au înţeles că după 200 de ani de OCUPAŢIE RUSEASCĂ,
ADEVĂRUL NU MAI POATE FI ASCUNS!!!
“limba moldovenească” a celor de la “moldovenii.KGB” este de fapt
LIMBA RUSĂ A OCUPANŢILOR !
Lecţii DE ADEVĂR pentru “MALDAVANIŞTII-STATALIŞTI” şi ceilalţi MANKURŢI trimişi la atac de STĂPÂNII LOR,Călăi Ocupanţi RUŞI.
NOI SUNTEM ROMÂNI
ŞI PUNCTUM !
- Francesco della Valle scrie în 1532 că ROMÂNII “se denumesc ROMEI în limba lor”, iar mai departe el citează expresia : “Sti ROMINEST?”: “…si dimandano in lingua loro ROMEI…se alcuno dimanda se sano parlare in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti RIMINEST? Che vol dire: Sai tu ROMANO ?…” în:
/Claudiu Isopescu, Notizie intorno ai ROMENI nella letteratura geografica italiana del Cinquecento, în Bulletin de la Section Historique, XVI, 1929, p. 1- 90./
- În 1534, Tranquillo Andronico notează că ” Valachi nunc se ROMANOS vocant” (“se numesc ROMÂNI”)
/Endre Veress, Fontes rerum transylvanicarum:Erdélyi történelmi források, Történettudományi Intézet, Magyar Tudományos Akadémia, Budapest, 1914, S. 204/
- Germanul transilvanean Johann Lebel scrie în 1542 că « Vlachi » se numeau între ei « ROMUINI» : “Ex Vlachi Valachi, ROMANENSES Italiani,/Quorum reliquae ROMANENSI lingua utuntur…/Solo ROMANOS nomine, sine re, repraesentantes./Ideirco vulgariter ROMUINI sunt appelanti”
/Ioannes Lebelius, De opido Thalmus, Carmen Istoricum, Cibinii, 1779, p. 11 – 12/
- cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski (Orichovius) notează în 1554 că în limba lor « walachii » se numesc «ROMINI » : “qui eorum lingua ROMINI ab ROMANIS, nostra Walachi, ab Italis appellantur” St. Orichovius, Annales polonici ab excessu Sigismundi.
/I. Dlugossus, Historiae polonicae libri XII, col 1555/
- Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că « Vlahii » din Transilvania, MOLDOVA şi ŢARA ROMÂNEASCĂ se desemnează ca « ROMANI »: „…Valacchi, qui se ROMANOS nominant…„ “Gens quae ear terras (Transsylvaniam, MOLDAVIEM et Transalpinam) nostra aetate incolit, Valacchi sunt, eaque a ROMANIA ducit originem, tametsi nomine longe alieno…“
/Transsylvaniae, MOLDAVIAE et Transaplinae, in Monumenta Hungariae Historica, Scriptores; II, Pesta, 1857, p. 120/
- Francezul Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în MOLDOVA, ŢARA ROMÂNEASCĂ şi cea mai mare parte a Transilvaniei, “ se consideră adevăraţi urmaşi ai ROMANILOR şi-şi numesc limba “ROMÂNEŞTE”, adică ROMANA”: “Tout ce pays: la Wallachie, la MOLDAVIE et la plus part de la Transylvanie, a esté peuplé des colonies ROMAINES du temps de Trajan l’empereur… Ceux du pays se disent vrais successeurs des ROMAINS et nomment leur parler ROMANECHTE, c’est-à-dire ROMAIN … ” în Voyage fait par moy, Pierre Lescalopier l’an 1574 de Venise a Constantinople.
/Paul Cernovodeanu, Studii si materiale de istorie medievala, IV, 1960, p. 444/
- După o călătorie prin ŢARA ROMÂNEASCĂ, MOLDOVA şi Transilvania Ferrante Capecci relatează în 1575 că locuitorii acestor provincii chiamă limba lor “ROMÂNEŞTI” (“romanesci”): “Anzi essi si chiamano ROMANESCI, e vogliono molti che erano mandati quì quei che erano dannati a cavar metalli…”
/Maria Holban, Călători străini despre ŢĂRILE ROMÂNE, Bucureşti, Editura Stiinţifică, 1970, vol. II, p.158 – 161./
- maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele: « Si noi sentem RUMENI » (“Şi noi suntem ROMÂNI”) şi « Noi sentem di sange RUMENESC » (“Noi suntem de sânge ROMÂNESC”) : “Valachos… dicunt enim communi modo loquendi: Sie noi sentem RUMENI: etiam nos sumus ROMANI. Item: Noi sentem di sange RUMENESC : Nos sumus de sanguine ROMANO”
/Martinus Szent-Ivany, Dissertatio Paralimpomenica rerum memorabilium Hungariae, Tyrnaviae, 1699, p. 39/
Să bage la cap SLUGILE OCUPANŢILOR RUŞI care încearcă să ne învenineze:
NOI SUNTEM ROMÂNI şi am fost smulşi de Ocupanţii Ruşi în 1812 de lângă FRAŢII ROMÂNI de peste Prut la fel cum şi ROMÂNII bucovineni au fost rupţi de către Ocupanţii austro-hungari la 1775.
Nu MUMIA RSSM ci România REÎNTREGITĂ este ţara noastră!
JOS CU ZIDUL Prutului!
Zeci de ani germanii au avut un singur gând :SĂ SFĂRÂME ZIDUL RUSESC al Berlinului şi să RE-UNIFICE Germania!Mii de germani au murit împuşcaţi sau în puşcăriile ruseşti pentru că au încercat să treacă la FRAŢII LOR de după Zidul Berlinului.În 1989 GERMANII AU ZDROBIT ZIDUL RUSESC al Berlinului!Iar în 1990 RDG-STATUL MARIONETĂ creat de ocupanţii ruşi a dispărut la lada de gunoi a istoriei.
Aţi auzit tovarăşi MANKURŢI?
Germanii nu s-au lăsat până ce NU AU ARUNCAT LA LADA DE GUNOI a istoriei „RespubliKAKA maldavski” a lor .
Tocmai pentru că GERMANII NU AU UITAT NICIODATĂ CINE SUNT există azi Germania.
Tocmai pentru că NOI ROMÂNII basarabeni REFUZAM SĂ UITĂM CINE SUNTEM zi după zi înfăptuim MAREA RE-UNIFICARE cu Ţara Noastră Mamă ROMÂNIA!