După cum v-aţi dat seama din ultimul post - am venit deja de ceva vreme în România. Între timp am reuşit să ignorsuficient de mult blogul. Parte pentru că nu aveam chef, parte pentru că munca m-a absorbit. Şi am mai observat ceva nou la mine: nu mă interesează mai deloc ce se întâmplă în draga mea Moldovioară. De ce, m-am întrebat? Pentru că traiul bucureştean, problemele economice din România, chestiunile strict personale mă afectează mai tare decât ce se face în stânga Prutului.

Recent am fost şi la Chişinău. Mă întreba un bun prieten: “ce zic românii despre decretul lui Ghimpu”? Am zâmbit. Abia am aflat eu cu ce se mănâncă acest decret. De unde să ştie românul de rând că Ghimpu s-a luat în piept cu ursul muscal sovietic? Nu ştie şi nici nu-l interesează. În România a crescut cota TVA, se scumpeşte totul, au venit viiturile, creşte şomajul. În aceste condiţii, de ce l-ar interesa ceva ce se întâmplă la vecini şi are legătură cu evenimente de acum 50-60 de ani? Cât nu ar fi de straniu, dar şi eu, un moldovean destul de informat, am fost tras în gaura neagră a ignoranţei. Probabil pentru că mai aproape mi-s dinţii decât părinţii.

Cam ca în Mioriţa: nici politica moldovenească nu-mi place, nici internetul moldovenesc nu mă atrage. Deconectat de la ce se întâmplă în Moldova, mă cufund tot mai mult în cotidianul bucureştean. Mea culpa. Da, dar nici agenda publică de la Chişinău nu este nouă şi nu mă ţine cu răsuflarea tăiată. Atmosfera discuţiilor publice este cramponată în… alegeri. De fapt, a trecut un an de la alegeri şi tot se vorbeşte de “revoluţie”, alegerea preşedintelui, Alianţă, moartea lui Boboc, banii lui Oleg Voronin… Of, casc a plictiseală şi merg să verific dacă nu cumva iarăşi a crescut euro. Ca mulţi, foarte mulţi români am o rată.

Cojocari Vitalie

sursa imagine: unimedia.md