Născută la Chișinău, stabilită în București, basarabeanca Ludmila Corlăteanu este unul din cei mai talentați designeri din România. A absolvit Colegiului Tehnologic din Chișinău, specializarea Constructor de Tipare/Designer Vestimentar a , mai apoi a urmat specialitatea Fashion Design de la Istituto Marangoni din Milano, a primit ofertă de lucru din partea casei de modă “CoStume National”, dar a ales să se întoarcă la București pentru a concepe propriul brand, Ludmila Corlăteanu, o “super girl”.

Când aţi venit pentru prima dată în România? Ce v-a determinat să treceţi Prutul?

Prima dată am venit la Bucureşti, de Revelion, în 2000, pentu că soţul meu cântă cu Loredana. Eu nu intenţionam să “trec Prutul”, ci mai degrabă să mă realizez pe plan profesional. De aceea iniţial am plecat în afara țării.

După Chişinău  aţi continuat studiile la Milano. Aţi fost tentată să rămâneţi  în Italia mai ales că aţi şi primit  oferta de angajare? Ce v-a motivat să veniţi în Bucureşti?

Într-adevăr am vrut să rămân iniţial la Milano, mi-ar fi plăcut să lucrez la “CoStume National”
, dar pentru că ştiam că mai devreme sau mai târziu voi porni pe cont propriu, am ales să fac acest lucru mai devreme. M-am stabilit în Bucureşti, pentru că am simţit că aici este casa mea.

De unde se trage dragostea pentru creaţie şi modă? Cum aţi decis să îmbrăţişaţi această meserie?

De mică îmi plăcea să desenez şi să cos haine păpuşilor. Cred că multe fetiţe mici au astfel de pasiuni, la mine însă acestea s-au dezvoltat până au devenit  pasiunea vieţii.

Cum v-aţi descrie în câteva cuvinte?

Eu sunt una din fetele pentru care creez, o “supergirl”:)

Cu ce dificultăţi v-aţi ciocnit la începutul activităţii dvs?

Orice început e dificil. Nici nu are rost să enumar obstacolele care au apărut în cale. Important este să nu renunţi şi să mergi înainte spre visul tău.

Meseria dvs constă într-o continuă căutare de noi idei. Care sunt sursele dvs de inspiraţie?

Ma inspiră femeile pe care le cunosc  sau despre care aflu, istoriile lor. Inspiraţia vine din viaţa de zi cu zi.

Care e cea mai frumoasă amintire  ce vă leagă de Chişinău?

Sunt multe amintiri. Cei mai frumoşi ani totuşi au rămas pentru mine anii din timpul studiilor la Colegiului Tehnologic din Chişinău. Era o perioada grea, se destrămase Uniunea Sovietica, în ţară nu existau multe lucruri, şi necătând la toate noi cream ceva frumos, organizam prezentări de modă, făceam moda.

Cât de des circulaţi pe ruta Bucureşti-Chişinău?

Foarte rar, din păcate. Poate de 2 ori pe an, când mergem în vizită la părinţi.

Locuiţi şi profesaţi de mulţi ani în Bucureşti, dar totuşi unde vă simţiţi  acasă?

Înainte să mă stabilesc la Bucureşti, am călătorit şi muncit prin toată lumea timp de 7 ani. De aceea pot să zic că sunt cosmopolitană. Dar “acasă” pentru mine înseamnă Bucureşti.

Nu v-aţi gândit la posibilitatea de a deschide un boutique şi în Republica Moldova?

Nu, pentru că nu fac lucruri din vanitate. Moda este o afacere, iar din punct de vedere economic un astfel de proiect nu s-ar justifica, cel puţin nu acum.

Care sunt proiectele la care lucraţi?

Sunt câteva proiecte, lucrul la un proiect foarte important pentru mine a şi demarat, dar pentru că este abia la început  prefer să vorbesc despre el când voi avea rezultate. Şi ca de obicei, muncesc la urmatoarea colecţie, cea de primăvară-vară 2011.

Ce sfaturi le-aţi da tinerilor  care pendulează între opţiunea de a rămâne acasă la studii sau a trece graniţele  în căutarea altor oportunităţi?

Eu am un sfat pentru toţi tinerii din lume: să călătorească. Nu există o cale mai bună pentru a-ţi deschide sufletul şi mintea, pentru a te îmbogăţi cu noi cunoştinţe şi noi culturi decât călătoriile. Apoi, casa este unde ți- e inima. Eu una nu văd omul legat de vreo localitate anume, decât poate emoţional. Aşa e peste tot în lume: te naşti într-un loc, dar nu eşti obligat să şi rămâi acolo.

Dina Cepeliuc

http://www.youtube.com/watch?v=Cqw_Ktzi7qs&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=UHgaSlNi4OE&feature=related