Rareori mă încearcă un sentiment de mândrie națională și de mulțumire atunci când vine vorba de politica și deciziile luate dincolo de Prut. Rareori pentru că, deși s-au mai urnit lucrurile din loc după evenimentele din 7 aprilie, politica din Republica Moldova rămâne în continuare un haos, politicienii fiind într-un lung și continu război. Trebuie să înțelegem, fiecare vreau un fotoliu călduț în Guvern! Dar totuși m-am bucurat atunci când am ascultat decretul președintelui interimar Mihai Ghimpu prin care ziua de 28 iunie este una de doliu, zi în care „frații” noștri ruși ne-au supus „în mod pașnic” cu tancul și baioneta, o zi a comemorării victimelor . Desigur, reacțiile celorlalți politicieni au pe măsura decretului. știți voi, problemele identitare sunt sensibile și trebuiesc rezolvate ușor nu cu toporul. Dragi conaționali, le rezolvăm pașnic de mai bine de 20 de ani! Timp mult, pierdut cu dulcegării când puteam fi fermi, să nu cedăm teren în fața nimănui. E vorba doar de mândria noastră în primul rând ca oameni care au dreptul la istorie adevărată și la o identitate la fel de adevărată. Ori, eu nu am auzit sau văzut ca un popor să aibă două identități în același timp. E imposibil!

De mult am ajuns la concluzia că Mihai Ghimpu e unul din cei mai mari români pe care i-a avut poporul român. Cred că e înscris în geneticul familiei sale, fratele său, Gheorghe Ghimpu și-a pierdut viața pentru acest popor și pentru că milita pentru cunoașterea adevăratelor noastre rădăcini.

            Revenind asupra decretului președintelui îl consider absolut firesc și necesar. Dacă există o zi în care s-au comemorat victimile fascismului de ce să ne existe și o zi comemorărilor victimelor ocupației sovietice? În acest sens e foarte interesantă (dar și rușinoasă!) poziția lui Mrian Lupu care amenință cu neparticiparea la eveniment. Asta spune un singur lucru (sau mai multe) – Lupu e un mancurt prefăcut, iar interesul său este doar fotoliul de președinte promis de AIE. Nimic mai mult. Nimeni nu vrea să supere Rusia, decretând o asemenea zi drept una de comemorare a oamenilor care au suferi și au murit în cele mai mizerabile și neomenești condiții. Credeți că URSS s-a gândit să nu ne supere pe noi după ce în 1944 ne-au rupt din trupul României? Nu s-au gândit decât ca la niște sclavi și niște nenorociți a căror viață nu a contat nici cât negru sub unghie.