Încurcate sunt căile tale, Doamne, în R. Moldova. Iar prea sfinția sa – mitropolitul Vladimir este unul dintre cei care știu, poate, cel mai bine acest lucru…

Revenind la Chișinău, cum am intrat în oraș, de pe Șoseaua Balcani, mi-a sărit în ochi afișul cu “stima, tradiția și țara” lui Pasat însoțit de cel mai “neimplicat” în politică mitropolit al tuturor timpurilor moldovenești – Vladimir, alias Vladimir Cantarean. Nu voi vorbi despre trecutul cuviosului sau despre alte speculații mai mult sau mai puțin veridice făcute pe seama acestuia. La urma toată, la ce se aștepta R. Moldova? Se poate, oare, ca Rusia să tolereze la cârma bisericii, în acest spațiu, pe un orișicine? Evident că nu!

Așadar, revin la primul meu impact cu țara, stima și tradiția lui Pasat inscripționate pe arzândele culori ale tricolorului – roșu, galben și albastru. Trag mașina pe dreapta și, preț de câteva minute, stau și mă uit fără glas la afișul cu pricina. Unul deloc mic și care mă îndeamnă să “semnez pentru țara mea ortdoxă”. Să zicem că sunt un cacoita (trad. rusă – oarecare) gasterbaiter revenit acasă de peste mări și țări și mă gândesc dacă să semnez sau nu. Chipurile de deasupra nu mă îmbie însă deloc. Explic și de ce.

Orice specialist care are ceva cunoștințe, elementare, în PR, cunoaște că, în momentul în care te adresezi cuiva, fie și prin intermediul unui afiș, trebuie să îl convingi. Mai ales în asemenea chestiuni delicate precum cele ce țin de biserică, politică, țară, stimă, tradiție etc. Trebuie să convingi. Să te faci înțeles. Or, în fotografia de mai jos ce văd? Două fețe stropșite, care privesc fiecare încotro poftește. Două chipuri care nu prea par să aibă multe în comun. Sau, cel puțin, pe care pare că le unește doar interesul. Deci, ce înțeleg eu, omul simplu, din acest mesaj? 1. Că e făcut mai degrabă la comandă. 2. Că e neprofesionist realizat. 3. Că e e făcut pe fugărite. Dar oare de unde vine fugăreala asta?

Este mai mult decât evident că în RM lucrurile scapă de sub controlul rusesc. Președintele Mihai Ghimpu declară 28 iunie drept Ziua ocupației sovietice, premierul Vlad Filat declară în interviuri (vezi pe CNN) că relația cu România este ma mult decât una pragmatică, ambii se declară români și vorbitori de limbă română, mai mult, președintele Ghimpu este chiar „unionist” – chiar dacă privat -, pe 9 mai la Chișinău se încing discuții aprige în jurul prezenței militare a RM la Moscova etc etc. Așadar, este cert: RM se perpelește la focul democrației mai mult ca niciodată și nu mai vrea să joace la ruleta rusească. În asemenea condiții, ce mai rămâne de făcut? Nimic altceva decât să se bage mortul în casă.

Ei bine, asta se întâmplă acum cu “stima, tradiția și țara” lui Pasat. Republicii Moldova i se bagă mortul în casă, iar cum se va descurca rămâne de văzut. Cert este că e cam greu să lupți cu un asemenea podaroc (trad. rusă – cadou). Mai cu seamă când imaginea acestuia stă agățată la fiecare pas în Chișinău. Priviți în colajul de mai jos cum de-a lungul a cel mult 1,5 km am văzut 8 afișe de acest fel. Pentru cunoscători spun că le-am întâlnit pe traseul – Stăuceni – Calea Orheiului – Tipografie – Gr. Vieru. Așadar, opt! Șapte într-un interval atât de scurt?! Nu mai vorbesc de câte sunt prin oraș. Vorba premierului Filat: “Noi ne-am deprins deja cu ele” (interviu pentru „Matinal de week-end” la Radio România Actualități). Oare ai cui bani sunt cheltuiți pe asemenea chestii pe criza asta? Pe cine preocupă atât de mult țara, stima și tradiția pe o asemenea recensiune? Răspunsul îl cunoaște toată lumea…

Stela Popa