Născută în orașul Căușeni, școlită la București. Cariera teatrală a Taniei Popa numără peste 20 de roluri ca protagonistă. A jucat în peste 15 filme, unul dintre ele fiind realizat în colaborare cu regizori de la Chișinău, film care a participat la Festivalul de Film de la Berlin, ediția 2002.

Ați trecut Prutul în 90. Cum erau primii studenți basarabeni care venise la studii în România? Ce așteptări aveați?

Marea majoritate a celor veniți erau mai retrași, erau în grupul lor de basarabeni și de multe ori vorbeau rusa, accentul fiind foarte puternic, dar sunt convinsă că mulți dintre ei își doreau să rămână în România. Ceea ce s-a și întâmplat.

Când ați fost pentru prima dată la teatru ?

După ce am venit în România și eram deja studentă în anul I, colegul meu Mihai Calin m-a întrebat care este ultima piesă pe care am vazut-o. I-am spus că nu am fost niciodată la teatru, apoi m-a dus și am văzut piesa „Cine are nevoie de teatru?”.

Vă gândeați atunci, la începuturi, să reveniți în Chișinău, să activați la vreun teatru din Moldova ?

Din anul II mi-a fost clar că nu mă voi întoarce în Republica Moldova. În România șansele erau mult mai mari și posibilități mult mai multe ca peste Prut.

Dar acum? V-ar tenta o reîntoarcere în Moldova, măcar pe o perioadă scurtă ?

Îmi doresc de foarte mulți ani să colaborez cu cei din Republica Moldova, film sau teatru nu are importanță. Sunt fericită că am lucrat cu Sergiu Prodan și Viorica Meșina la filmul „Patul lui Procust”, sper din suflet să mai lucrez cu cei din țara mea.

Urmăriți viața culturală de la Chișinău? Cum vi se pare evoluția ei ?

Din păcate nu am timp să urmăresc viața culturală de la Chișinau, dar de câte ori am ocazia să îmi revăd colegii de la Chișinau, mă interesez de ce se întâmplă acolo.

V-am urmărit în dubla postură.Vă atrage mai mult teatrul sau filmul?

Ambele îmi plac la fel de mult, dar teatrul mi se pare mai greu și mai palpitant.

De la cine ați învățat meserie, cine v-a format ca actor ?

Desigur primele îndrumări în această meserie le-am primit de la profesorul meu Grigore Gonța, apoi am tot furat stând prin culise și urmărind marii actori ai scenei românești.

Există un rol pe care doriți să-l interpretați și n-ați avut ocazia până acum ?

Nu.Toate rolurile pot fi interesante dacă îți dai silința.

Un mesaj pentru tinerii basarabeni care încearcă să-și facă o carieră în România?

Oriunde în această lume simțiți că aveți șansa sa vă afirmati, mergeți cu încredere înainte! Viața e mult prea scurtă și merită să faceți tot ce vă trece prin cap, atâta timp cât nu îi răniți pe alții.

Oxana GREADCENCO