S-a întâmplat ce am prevăzut şi de ce m-am temut: televiziunile de ştiri din Chişinău dau încetul cu încetul chix.Speranţe mari, planuri măreţe, milioane investite şi ce vedem la televizor? Eu văd în Bucureşti pe calculator. Cu câteva excepţii o plictiseală televizată. Îmi pare tare rău, dar bazele au fost fragile, fundamentul pe care s-au construit aceste televiziuni sunt şubrede.

Indiscutabil, cel mai rău o duce Jurnal TV. Informaţiile care apar despre concedierile din interiorul echipei sunt logice. Nu aşa se construieşte o televiziune. Tehnica nu este totul. În afară de câţiva buni specialişti, câţiva oameni care ştiu ce fac, echipa este formată din tineri, foarte tineri, studenţi fără nicio experienţă. Jurnal TV este o adevărată Junior TV. Când ai tehnică, posibilităţile pe care ţi le oferă sculele superperformante, ai nevoie să pui în faţa şi în spatele lor ceva oameni… buni. Şi asta nu este totul. Unde sunt oamenii din punctele cheie? Doar în fiecare televiziune există locuri cheie. Dacă sunt ocupate de persoane întâmplătoarea, păi, şi succesul este întâmplător. Cică s-au băgat 3 milioane de euro în această televiziune. Au fost invitaţi specialişti din România. N-am vrut să mă antepronunţ, dar numele acestor specialişti nu spuneau nimic, nimic, nimic. S-ar fi putut să fi greşit la acea vreme. Nu pot să-i ştiu pe toţi jurnaliştii români şi atunci am zis că timpul va arăta totul. Şi a arătat. Investiţia nu se va amortiza nici în 10 ani. Păcat. O să vă spun mai jos de ce.

Publika TV este cea care promitea cel mai mult. Cu tot agasamentul promo-urilor lor, totuşi, aveau în spate un know-how important, adică o experienţă bazată pe etape parcurse de Realitatea TV în România. Deci, aşteptările erau mari, mai ales că totul părea curăţel pe sticlă: jurnaliştii de aici nu dădeau dume, negru pe post, cum făcea deseori Junior TV. Între timp, “curăţelul” s-a transformat în platitudine, banalitate. Ritmul este monoton, invitaţii monosilabici, moderatorii încă puţin incisivi. Lipseşte scânteia pe care n-o vezi ca spectator, dar o simţi. Ce lipseşte? Scânteia. Ce reprezintă această scânteie? Scânteia directului. Prea este totul pregătit, prea lipseşte spontanul. Publika TV este mai nou Plictika TV. Ştirile sunt previzibile – cu text previzibil, cu oameni ce vorbesc previzibil. Nimic nu te surprinde. Moldova este o ţară calmă, liniştită. Glumesc, nu-i aşa. Dar de ce atunci să nu vedem personaje interesante? De ce să nu fim partaşi ai atmosferei prin materialele date pe sticle? Uneori ştirile sunt dări de seamă, rapoarte bine închegate şi filmate. Dar de ce vorbesc despre ştiri? Talk show-urile sunt de vis. Un vis despre care nu-ţi aminteşti nimic pentru că te-a surprins doar prin banalitate. Invitaţii vin şi dorm, moderatorul nu-i trezeşte, iar telespectatorul… Ei, aici e buba. Nu prea ştim noi ce face omul cu telecomanda. Probabil se uită la Junior TV, care dă negru pe post.

Sigur că nu. Între timp, telespectatorul care, fiţi siguri, este interesat de ce se întâmpla la el în ţară, urmăreşte cu sufletul la gură ştirile din Rusia sau, în număr mai mic, din România. Am zis că vă explic de ce este păcat ca aceste televiziuni să dea chix. Moldova are nevoie de televiziuni de ştiri. Ca aerul. Dacă Plictika TV şi Junior TV nu reuşesc să se impună, cine va mai investi într-o astfel de activitate atât de necesară pentru democratizarea Moldovei?

Cojocari Vitalie