Zilele trecute, Constantin Cheianu era consternat de părerea unei jurnaliste din România, care a catalogat limbajul moldovenilor ca fiind “drăguţ”. Aiciarticolul scriitorului, de unde aflăm că jurnalista a mai fost în Moldova – atunci era “deranjată” de rusisme, astăzi, în anul de graţie 2010, le consideră drăguţe. Citez: “Înainte realitatea că româna moldovenilor este marcată grav de influenţa rusei o deranja, acum faptul acesta a ajuns să i se pară „drăguţ”. La un moment dat, autoarea nu îşi poate ascunde înduioşarea pentru faptul că, în loc de „termopane”, moldovenii zic „steclopachet”.” Asta spune Cheianu.

De acord. Numai că domnul Constantin Cheianu nu ştie subtilitatea cuvântului “drăguţ”. Este vorba de un eufemism pe care foarte mulţi români îl folosesc pentru a nu zice “ciudat”, “neînţeles”, “ridicol”, “caraghios”, adică, cel, cea despre care zic “drăguţ” este demn “de batjocură”. Da, domnilor. Cum poţi să consideri “drăguţ” termenul “steklopachet”? Simplu, pentru că nu crezi că este duios şi frumuşel. Niciodată. De 5 ani de când sunt în România ştiu să depistez subtilitatea unor cuvinte folosite altfel în limbaj curent. Cuvântul “drăguţ” este unul dintre acele cuvinte, care, de multe ori, nu are semnificaţia din DEX. Credeţi-mă.

Concluzia ce se impune: jurnalista română nu şi-a schimbat părerea, doar a vorbit eufemistic, codat şi cine a înţeles-o, bine, cine nu, rămâne stupefiat de o astfel de atitudine faţă de rusisme. Nici mie nu-mi plac rusismele. Am încercat să-i conving şi pe ai mei să nu le folosească. Nimeni nu are pretenţia de la moldoveni să vorbească cu accent bucureştean. Este nefiresc. Dar de ce să spunem “trupcă”, atunci când avem cuvântul “receptor”? De ce nu “frigider”, dar “holodilnik”? Obişnuinţa este greu de depăşit. Repet, nu am nicio problemă cu accentul moldovenesc, am o problemă cu rusismele care mă deprimă, ci nu mi se par drăguţe.

Pe de altă parte, am observat recent un lucru de-a dreptul ciudat. Un fenomen demn de un studiu realizat la Academia de Ştiinţe a Moldovei. Mulţi moldoveni nu mai vorbesc cu rusisme, dar au inventat cuvinte noi. O situaţie “drăguţă”, cu sensul de extrem de ciudată. Te cruceşti, nu alta, când vezi că aproape toţi moldovenii folosesc aceste cuvinte născute parcă în Piaţa Centrală. Personal, mă crucesc de cum au putut să apară în vocabularul moldovenilor atât de rapid şi au ocupat un loc important. Dar să vă dau exemple ca să înţelegeţi despre ce vorbesc.

Rutieră – am început cu cel mai cunoscut cuvânt, tata tuturor cuvintelor născute în Piaţa Centrală. Cuvântul vine de la rusescul “marşrutca”: “marşrut” – “rută”. Ei bine, aici este ciudăţenia ciudăţeniilor. Cine a fost geniul care a avut inspiraţia să facă pasul următor: de la rută să treacă la rutieră? Dacă aş fi filosof aş spune că “rutieră” reprezintă chintesenţa moldovanului de oraş. Acele microbuze în care ajunge dintr-un colţ al localităţii în altul au devenit mai mult decât transport public, reprezintă felul de a fi al moldovanului: sărac, lipsit de confort, înghesuit. Cuvântul s-a încetăţenit atât de repede şi bine, încât nu poate fi scos din vocabular. Imposibil. Poate că va dispărea odată cu dispariţia “rutierelor”. Să de-a Dumnezeu!

Sânguri – cum  nu ştiţi ce înseamnă? De câte ori nu aţi auzit “Sânguri câţi copii ai?” Pentru neiniţiaţi să traduc: “Dumneavoastră câţi copii aveţi?” Numai că, vedeţi voi, “sânguri” nu este chiar “dumneavoastră”. “Dumneavoastră” îi spui primarului, poliţistului, oficialului care vine în vizită în sat. “Sânguri” îi spui, însă, unui moldovean la fel ca tine, pe care îl întâlneşti în “rutieră” şi cu care intri în vorbă. Nu poţi să-i zici “dvs”, nu se pretează. Să reluăm, “sânguri” este cetăţeanul ce-ţi seamănă, căruia trebuie să te adresezi frumos, dar nu oficial. Pe mine mă depăşeşte acest termen de adresare. Nu ştiu de unde a apărut. Voi, “sânguri”, aveţi idee cum o fi pornit cuvântul? Tot din Piaţa Centrală din Chişinău?

Circulator – studenţii, pensionarii vor sări imediat, noi ştim ce înseamnă acest cuvânt. Înseamnă abonament de troleibuz. Cum a apărut în vocabular, nu-mi dau seama. Din rusă oare? Nici nu ştiu cum este în rusă “abonament”. “Circulator” mi se asociază cu studenţia mea, dar şi cu faptul că te poţi da gratuit cu troleibuzul. Îmi crează o imagine extrem de dinamică, în care eu sunt într-un vehicul şi circul încontinuu, parcă într-un cerc. Cum, Doamne, Doamne, să mi se asocieze cu o bucăţică de hârtie? Mintea moldovanului care a inventat termenul, însă, a asociat-o. Mai mult, a prins şi la alţii. Extrem de ciudat şi… “drăguţ”.

Necătând – aici este simplu. Vine din rusescul “nesmotrea”. Minunea traducerii din rusă în “moldovenească” rezidă însă în “smotrea”-”cătând”. “Smotrea” ar însemna “văzând”. Oare cum s-au mişcat neuronii geniului care a tradus “văzând”, în ”cătând”? Pierduţi în aceste traduceri, foarte puţini moldoveni îşi imaginează că “necătând” nici nu există în limba română. Asta da cuvânt! Omul care l-a inventat trebuie găsit şi angajat: vă daţi seama ce campanii publicitare ar putea să lanseze?

Dublă – barem de traducere nu putem vorbi în cazul acestui cuvânt. Să mă scuzaţi că numesc cuvânt, cuvântul “Dublă”. Pariez că nici cu spatele nu ştiţi ce înseamna! Sunt absolut sigur, voi credeţi că este vorba de Messi care a marcat o dublă? Nu. Să am iertare. Dar dacă vă amintesc rusescul “dublionkă”? Aha, v-aţi prins! Moldovenii nici nu s-au obosit să-i caute o traducere mai “acătării”. Nici nu l-au calchiat. L-au transformat cumva simplu în “dublă”. “Dublionkă” este egal cu “dublă” pentru mulţi. Cine nu ştie, “dublionkă” este un fel de geacă cu două straturi, unul de piele şi altul de blană. De înţeles atunci de ce “dublă” a ajung în vocabular. Bine, dar cum să-l scoţi de acolo?

La Italia – folosirea inadecvată a prepoziţiei “la”, este mai mult decât hilară. Totuşi, foarte mulţi moldoveni spun anume aşa “mă duc la Italia”, “lucrez la Italia”. Mă depăşeşte şi nu pot să explic de ce? Parcă nu este de vină rusa. Poate italiana? “Necătând” că nu ştiu italiana, mă aventurez să spun că o fi vorba de o contorsionare a limbajului nostru. Oricum, se mai spune şi “La Moldova”, “La România”.

Vibrator - de fapt, telefonul pus pe vibraţie, pe “silent”. Conotaţia sexuală lipseşte cu desăvârşire în acest caz. Mai clar, vrei să deconectezi sunetul telefonului mobil, să-l schimbi în regim silenţios, spui că “îl pui pe vibrator”. Un pic de influenţă rusească, olecuţă de lene intelectuală a adus în limbajul moldovenilor un termen “drăguţ”, cuvântul “vibrator” ce nu înseamnă acea jucărie sexuală despre care ştiu toţi.

Muzica vie – moldovenii când se strâng, la un colţ de masă plâng, la alt colţ de masă cântă. Dacă nu cântă ei, le cântă altcineva. La o sindrofie mare, gen cununie, nuntă, botez va fi o formaţie. În rusă se spune “jivaia muzica”, moldovenii i-au zis “muzică vie”. Din engleză ştim de ”live”. Important de precizat, moldovenii au o febleţe pentru “muzica vie”, adică “jivaia”, adică “live”.

Cuvinte ar mai fi, dar nu vreau să vă plictisesc. Aşa că vă las pe voi să veniţi cu exemple noi şi “drăguţe” în comentarii. Ca să fie clar, am scris acest articol pentru ca printr-o ironie, nu batjocură, să trag un semnal: hai să curăţim un pic limba noastră CEA ROMÂNĂ.

sursa: cojocari.ro