Pare un lucru banal. A devenit un lucru banal.

Referindu-ne la ciudăţenia din titlu, trebuie să avem în vedere două aspecte. Primul se referă la modul în care se percep tinerii, iar al doilea ţine de exprimările regăsite în limbajul presei authtone.

În ceea ce priveşte auto-identificarea, este greu de stabilit anumite principii de bază sau mecanisme după care se petrece „trecerea” de la identitatea de moldovean la cea de basarabean, cert este că aceasta, de cele mai multe ori, are loc. Odată stabiliţi în oricare dintre centrele universitare din statul vecin, studenţii încep să se „transforme” sub influenţa mai multor factori. Se cunoaşte că în mediul academic, cel puţin în domeniul ştiinţelor sociale, bucata de pământ dintre Prut şi Nistru este în continuare denumită Basarabia, apelativ  care face inevitabil referire la trecut, având în vedere că o asemenea formaţiune nu mai există oficial. Este, aşadar, un concept utilizat mai curând de dragul valorii sentimentale pe care o deţine şi vine împreună cu un întreg set de credinţe şi atitudini specifice ce au la bază anumite evenimente istorice. Presa din România, este şi ea o sursă a schimbării de percepţie. Aproape de fiecare dată când apare vreun articol despre statutul sau acţiunile noastre, aceasta utilzează sintagma studenţi basarabeni. În acelaşi timp, a devenit aproape un automatism ca acei studenţi care se referă la propria persoană sau la colegii acestora cu apelativul moldovean, să fie blamaţi şi acuzaţi de „moldovenism”, deci de anti-românism. Apropo, merită să atragem atenţia şi asupra acestui din urmă concept, românismul. Ce este, de ce este, ce presupune, de unde provine şi ce vrea – sunt toate întrebări la care am putea obţine o sumedenie de răspunsuri, şi toate corecte.

Aşadar, principalii factori care determină trecerea ţin de acţiunea mediului academic, al presei, precum şi cea a mediului studenţesc.

Este de remarcat că numărul celor care se consideră doar basarabeni sau români basarabeni, fără a fi şi moldoveni, este infim înainte de a se stabili în dreapta Prutului. Pare doar o mare încurcătură şi un nod de sensuri, dar vorbim despre nişte certitudini care ne afectează şi ne determină foarte multe dintre credinţe şi valori care, la rândul lor, ne determină acţiunile.

Referitor la al doilea aspect, întrebarea care mi-a apărut în timp ce citeam presa noastră electronică, a fost de ce subiectul descris mai sus este abordat cu atâta uşurinţă de jurnalişti, iar conceptele sunt utilzate interşanjabil, în timp ce cititorii se identifică fiecare cu ce îi este mai aproape. Avem multe exemple de asemenea manifestări, în care titlul conţine basarabeni, iar conţinutul se poate referi fie la basarabeni, fie la moldoveni, doar pentru că este o ştire ce ţine de un eveniment petrecut în dreapta Prutului, dar în care a fost implicat un anumit personaj din stânga Prutului, în timp ce publicul ţintă se extinde până la toţi cetăţenii moldoveni din lume. Ne pomenim astfel, în situaţia ciudată în care pe aceeaşi pagină web să vedem titluri care fac uz de cuvinte diferite, cu acelaşi înţeles, acestea nefiind totuşi sinonime. S-ar părea că, de cele mai multe ori, este suficient să citeşti titlul ştirii pentru a-ţi da seama unde s-a petrecut evenimentul: în România sau în celălalt stat românesc, RM.

Suntem „beneficiarii” unui caz unic în lume, iar de aici şi toate dificultăţile privind legitimitatea unui grup sau altul care încearcă să susţină unul din cele câteva puncte de vedere care se desprind de aici.

Ceea ce este cel mai important, însă, este că noi, majoritatea locuitorilor dintre Prut şi Nistru, suntem români ca naţiune şi etnie, moldoveni ca apartenenţă geografică şi basarabeni ca descendenţi (în mare parte) ai celor care au trăit pe teritoriul anexat de ruşii ţarişti în 1812.

Tudor COJOCARU, pentru SpreVest