„L-am citit pe Ernu. Acest autor trebuie găsit cu orice preț și citit, citit, citit: Must Read! Scrie fără utopism și ideologii și mai ales fără ură. Scrie pur și simplu bine, cu o frumoasă limbă simplă, ironică și lirică.”
Gherman Sadulaev
Astăzi, 26 martie, un grup de studenți basarabeni ne-am întâlnit la Suceava cu scriitorul Vasile Ernu. Printre noi, desigur, s-au strecurat și câțiva dintre colegii noștri Suceveni și, bineînțeles, o parte din cei care lucrează la biblioteca județeană „I. G. Sbiera” unde a avut loc întâlnirea. Trebuie să vă mărturisesc de la bun început că nu mă așteptam să rămân atât de impresionată de această întâlnire. Mi-l închipuiam pe domnul Ernu drept un om simpatic, spiritual și un scriitor bun. Am citit acum câteva luni cartea „Născut în URSS”. Celor care nu au citit-o încă le-o recomand cu multă căldură! Revin la ideea inițială – nu știu de ce aveam impresia că scriitorul este un soi de basarabean nostalgic și un naționalist emotiv. Mă așteptam la un discurs meșteșugit, cu multe argumente în favoarea și despre noi basarabenii, aceste victime patetice ale comunismului. Se pare că am pornit cu piciorul stâng…
Cred că de fapt cele două cărți vin în sprijinul unei zdruncinări ale clișeelor și ale prejudecăților referitoare la ideologia pe care a trăit-o și cunoscut-o societatea moldovenească. Mi-a plăcut enorm de mult sinceritatea, dar și simplitatea cu care scriitorul a recunoscut nostalgia sa față de copilăria petrecută în comunism. Și nu spun că ar fi un lucru rău. Vasile Ernu ne-a spus din capul locului că are opțiuni de stânga declarate. Cred că în ajutor i-au sărit și studiile sale de filosofie care cu siguranță l-au ajutat să reflecteze adânc asupra a ceea ce reprezintă comunismul, capitalismul, naționalismul.
Ce este comunismul totuși? o minciună impusă prin interzicerea adevărului, iar capitalismul – o minciună frumos ambalată. Bine spus! În timpul URSS lanțuri mari ne încercuiau mâinile, astăzi ele sunt fine, de argint, dar tot lanțuri sunt. Da, tot lanțuri, prejudecăți și ideologii rămân.
Mi-a plăcut că s-a vorbit despre nostalgii. Să vă spun și părerea mea. Ideologia de astăzi, cea dominantă interzice sentimentele. Anumite sentimente. Se spune că nostalgia e un lucru „rău și periculos”. Acest lucru mă scoate din sărite. Comunismul a interzis anumite sentimentele umane, iar capitalismul le interzice pe cele rămase. Nostalgia, ura, dragostea, prietenia, disperarea – toate sunt sentimente umane și, din păcate sau din fericice, nu putem trăi fără ele. Dacă am exclude din viața, din ființa noastră nostalgia, am rămâne ca vechile fabrici, demolate, prăbușite pe jumătate.
Nostalgia este un sentiment ce ține de timp, de sens, de fiecare dintre noi și nu de loc sau de ideologii. Avem nostalgii după „acele vremuri”, nu după ideologia comunistă sau capitalistă. Numai fanaticii și imbecilii pot avea nostalgii după o ideologie. Da, am avut o copilărie fantastică, care, întâmplător, „a avut loc în URSS”. Dar a fost frumoasă. Copilăria, jocurile între prieteni nu cunosc politica și nici ideologia.
Despre comunism nu prea mai avem ce spune. L-am simțit mulți dintre noi pe propria piele. Violența sa intrinsecă, de la Lenin până la Stalin, trecând prin doctrinarii de rând. Ce ne-a dat această „religie”? – Gulaguri, închisori, foamete, milioane de destine distruse. Da, un sistem criminal! În același timp nici capitalismul nu-i cel mai bun lucru al omenirii. Cu toate neajunsurile sale eu nu-mi doresc să ne mai întoarcem în veci, nici noi, nici copii noștri, la comunism! (Oricât de frumoasă ar fi copilăria în comunism).
Am citit doar „Născut în URSS”, dar o consider o apariție necesară. Aproape că nu mai există persoane care să se întoarcă la originea acestor idei, ci se mărginesc să discute doar despre „mirajul” ei. Din contra, eu cred că trebuie să să aducem această carte și în mâinile generațiilor de după 1989. De mâine mă apuc de lecturat „Ultimii eretici ai Imperiului”. Am un autograf frumos pe prima pagină pentru care-i mulțumesc frumos domnului Ernu!
Loading ...
