Astăzi ar fi trebuit să aibă loc un Flash-Mob de un minut în faţa ambasadei Federaţiei Ruse în România. Participanţii, toţi cu statut de „organizatori”, dat fiind că nu s-a mers pe formula de asociaţii, sindicate, partide sau chestiuni formale de acest fel, s-au adunat din proprie iniţiativă, toţi provenind din medii şi grupuri diferite, dar având un scop comun, respectiv re-aducerea în atenţia publicului a datei de 2 martie 1992, când armata a 14-a rusă a atacat forţele de ordine din R. Moldova, care la rândul lor interveniseră în apărarea posturilor de poliţie din regiunea separatistă transnistreană în faţa cazacilor rebeli.

Participanţii, în număr de 15, s-au reunit prin intermediul internetului, iar mulţi dintre ei nu se cunoşteau p-nă în acel moment. Acţiunea nu a fost făcută publică, întrucât acest tip de manifestaţie nu necesită de obicei autorizaţie, datorită duratei şi amploarei reduse, dar şi pentru că se subînţelege că nu periclitează în nici un fel traficul sau circulaţia pietonilor. În plus, FM-ul ar trebui să presupună şi un factor de surpriză. Ei bine, aşa a şi fost, doar că pentru noi.

După ce am pus la punct toate detaliile într-o altă locaţie decât perimetrul ambasadei ruse, ne-am echipat cu poze de la tragicele evenimente din ’92. Am defilat preţ de circa 10 minute până să ajungem în preajma ambasadei, timp în care am trecut pe lângă o dubiţă a poliţiei comunitare. Erau două persoane înăuntru dar nu au reacţionat în vreun fel. Pe măsură ce ne apropiam de perimetru, însă, am observat că dintr-un grup de vreo 15 de jandarmi echipaţi şi însoţiţi de alte 2 dubiţe, câţiva au început să se deplaseze spre noi. În acel moment am înţeles că s-a aflat despre acţiunea noastră „deosebit de periculoasă” şi s-au mobilizat jandarmii doar de dragul nostru.

Evident, am fost nevoiţi să renunţăm înainte ca cineva să aibă de suferit. Suntem conştienţi că nu s-ar fi întâmplat mare lucru, poate doar am fi primit câte o amendă de câteva sute de ron, ceea ce pentru noi, ca studenţi înseamnă mult. Totuşi, ceea ce am văzut noi ca fiind sigur, a fost că acţiunea nu va avea loc sub nici o formă. Desigur, întotdeauna rămâne posibilitatea de a forţa nota şi de a face scandal, sau de a încerca să „dezbatem” problema cu oamenii legii echipaţi pentru a combate şi anihila acţiunea unor studenţi bineînţeles paşnici. Nu ne-a părut însă cea mai strălucită alternativă în acel moment şi trebuit să ne lăsăm păgubaşi.

Ne-am dezechipat şi noi de poze şi am trecut, o parte din grup, prin faţa jandarmilor, paznicilor, dubiţelor şi celorlalţi gardieni ai ordinii publice, încet şi atenţi la gesturile lor, iar ei la ale noastre. Mai mult, pentru ca reprezentanţii ambasadei să-şi poată face liniştiţi treburile şi pentru a nu le fi disturbate activităţile de după geamurile oricum izolate, o dubiţă albă cu un şofer cu o staţie de emisie ne-a însoţit de-a lungul trotuarului din faţa ambasadei, până l-am părăsit.

Dincolo de eşecul parţial al acţiunii, ar fi de notat măsurile de precauţie pe care şi le-au luat forţele de ordine pentru „a apăra” ambasada rusească de o acţiune studenţească paşnică cu o durată de un minut. Cel puţin, „de-jucarea” FM-ului denotă spontaneitatea şi independenţa acţiunii noastre, dar şi eficienţa jandarmeriei române. Or fi şi acestea semne de progres…

Grupul de acţiune „18 ani de la atacul armatei ruse asupra R. Moldova”