De ceva timp am observat un fenomen ciudat şi extrem de delicat, fenomen pentru care nu-mi găseam cuvintele corecte. De aceea am amânat abordarea subiectului. O să iau acum taurul de coarne. Vă avertizez: nu vreau să generalizez şi nu prea am chef să-mi sară lumea în cap acuzându-mă de publicistică gratuită. Ei bine, nu o mai lungesc şi vă spun că este vorba despre ”relaţiile mixte”: basarabeancă-român; basarabean-româncă.

Nu de alta, dar comunitatea basarabeană din România s-a lăţit mult de tot în ultimul deceniu. Chiar foarte tare. Cum mulţi vin la învăţat, sunt tineri, le zburdă hormonii prin corp, nu şi-au adus cu ei iubitele, iubiţii, abia aici, în România, încep să înfiripe relaţii. Cât despre ciudăţenia despre care vă tot zbârnâi: observ că băieţii moldoveni preferă fetele din Republica Moldova în defavoarea fetelor din România. În schimb fetele sunt mai “descuiate” şi acceptă cu multă uşurinţă o relaţie cu un cetăţean român, respectiv un băiat din România.

Nu ştiu de unde vine chestia asta. Chiar nu ştiu. Sunt sigur însă că prin capetele voastre se nasc deja explicaţii care mai de care: că moldovencele sunt mai frumoase, mai gospodine şi din cauza aceasta băieţii moldoveni le doresc… Poate unii dintre voi vă gândiţi că “ţăranii de moldoveni” nu se ridică la standardele “boemilor de bucureşteni” şi atunci, fetele noastre, scăpate la iarbă mult mai verde, o pasc cu plăcere. Nu ştiu dacă-i aşa. De fapt, nici nu prea cred în teoriile acestea.

Învăţam în liceul “Onisifor Ghibu” din Orhei şi ştiţi ce-i întrebam noi, ăia mai micii, pe cei care învăţau în România când reveneau în Moldova: “Ei, cum sunt pe acolo fetele?” Răspunsul, ţin minte, plăcea la nebunie, mai ales puberilor: “fete frumoase câte vrei, iar multe dintre ele sunt dispuse rapid spre o relaţie pe orizontală”. Bine, nu era o exprimare atât eufemistică, ci una destul de plastică şi plină de cuvinte pornografice, dar nu despre asta este vorba. Discutăm despre mitul pe care băieţii moldoveni şi-l creau despre partea frumoasă a populaţiei României. Când spuneai româncă, spuneai o brunetă cu ţigara între dinţi. Iar, după cum se ştie, “un moldovean care se respectă” nu ar accepta să vadă ruj pe ţigară în casa sa. Aşa că relaţiile de lungă durată pot fi concepute doar cu “o fată serioasă”. Nu? Un stereotip clasic.

Probabil, mulţi moldoveni nu au scăpat de el. Probabil. Pentru că eu cred că există o explicaţie mai plauzibilă – ne lovim de problema neadaptării basarabenilor în România. Basarabenii parcă nu se integrează chiar cu totul. La serviciu, ca la serviciu, aici nu sunt probleme. Însă în timpul liber rămân a fi grupuri închistate, cu valori comune. Bărbaţii sunt foarte comozi: nu prea doresc să spargă graniţele “culturale”, “de civilizaţie” şi să-şi aleagă o fată din afara grupului pe care îl ştie. Femeile sunt însă altfel, mai maleabile. Acceptă destul de uşor o “diferenţă de cultură, de valori”. Cum se zice în popor: “dragoste să fie”. Să vă mai zic că ştiu cazuri în care basarabeni şi-au lăsat iubitele din România, iar acum sunt cu basarabence?

Una peste alta, cunosc mult mai multe cupluri în care ea este basarabeancă, el este român. În schimb, ştiu foarte puţine cazuri: el basarabean, ea româncă.

Blogul lui Vitalie Cojocari