Virgiliu Filipov e unul din tinerii care-au ales România nu doar pentru carieră, a venit aici pentru că aşa i-a zis inima, iar acum nu regretă deloc. Este născut în satul Aluatu, raionul Taraclia, acum student în anul III la Universitatea din Oradea, Facultatea de Arte Vizuale. Pictează tot tompul şi visează ca lucrările sale să fie văzute şi apreciate de cât mai multă lume.

1. De unde ai moştenit iubirea pentru pictură ? Mai pictează cineva din familia ta ?

Totdeauna am mers după idea « 1% talent si 99% munca!”. Inclinaţia mea spre artă mi-a fost remarcată încă de mic pe când abia învăţam a vorbi. Având în biblioteca părinţilor mei cărti de pictură, am fost inspirat mereu de lucrările pictorilor din Renaştere, mai apoi de arta sec. XIX,  impresionism postimpresionism e.t.c. Mai pictează şi sora mea, Camelia, care termină anul acesta un liceu de profil în Oradea. O susţin şi cred în ea.

2. Ai terminat Liceul de Arte Plastice „I.Vieru” din Chişinău, presupun că mulţi au încercat să te convingă să rămâi în Chişinău pentru a-ţi continua calea. Ai venit totuşi în România. Ce te-a determinat să faci asta ?

Am fost remarcat şi îndrumat de pictorul S. Calabadău de a urma cursurile la Liceul de Arte Plastice ” Igor Vieru” din Chişinau, avându-i asa ca profesori pe D. Dolinta şi regretatul N. Nedealcov care m-au iniţiat în artă. Au existat destule tentaţii de a rămâne acolo, dar am decis să trec Prutul, eram dornic să cunosc alt mediu, altă lume. Un alt motiv a fost familia mea, am trei surori care sunt la studii în Oradea.

3. Majoritatea studenţilor din R.Moldova se orietează spre centrele universitare mari (Bucureşti, Cluj) sau oraşele mai aproape de graniţă (Galaţi, Suceava, Iaşi). Tu ai ales Oradea. De ce ai făcut această alegere?

În Oradea la Facultatea de Arte Vizuale am ajuns mai mult întâmplător, am ales totuşi România şi nu Chişinău (în privinţa studiilor) pentru a fi, să zic,  mai aproape de origini. Nu regret deloc. Oradea e oraşul care m-a făcut să cred că visele pot deveni realitate, am găsit aici mediul meu şi oamenii care mi-au devenit dragi.

4. Pictura e o plăcere scumpă, implică multe cheltuieli. Cum te descurci ?

Într-adevăr arta implică cheltuieli, dar se răscumpăra prin imensa satisfacţie care o primeşti în procesul creării ei.

5. Unde te vezi peste 5 ani ?

Peste 5 ani mă vad tot în faţa şevaletului preocupându-mă de aceeaşi cauză…

Olesea Palamarja