(observaţii pe marginea tentativelor de impunere pe sol românesc a unei identităţi orientate împotriva României)
Acest text este un răspuns la articolul lui Mihai Conţiu „Vinovaţii de conflictul identitar din Moldova”, în special la capitolul acestuia intitulat „Câte ceva despre studenţii basarabeni din România”. Domnul Conţiu încearcă să convingă opinia publică de faptul că studenţii originari din Republica Moldova care studiază pe teritoriul României se percep ca un grup distinct de românii din ţară deoarece se izolează în grupuri proprii, în cadrul cărora manifestă trăsături distincte faţă de autohtoni, o dovadă a acestei percepţii distincte fiind existenţa organizaţiilor studenţilor basarabeni pe teritoriul României. Domnul Conţiu mai afirmă că autorităţile române încearcă din răsputeri să-i „românizeze” pe studenţii basarabeni, procedeu care nu le reuşeşte tocmai din cauza persistenţei acestor trăsături distincte, a unei conştiinţe distincte.
Nu sunt de acord cu aceste puncte de vedere şi îmi voi prezenta, în cele ce urmează, contraargumentele.
Cred că nimeni nu-i poate impune unui om să se considere altceva decât îi dictează ceea ce are în interior, background-ul educaţional. Ia un român din Bucureşti în vârstă de un an, du-l în Republica Moldova, creşte-l acolo până la 18 ani şi apoi trimite-l înapoi la Bucureşti să facă facultate. Nu se va deosebi cu nimic de ceilalţi basarabeni.
Îi dau dreptate într-o anumită măsură bloggerului Socolenco, autorul următorului comentariu pe blogul lui Vitalie Cojocari, în legătură cu articolul lui Mihai Conţiu: „mulţi din românii din România par a fi miraţi sau poate chiar şi nemulţumiţi de faptul că noi continuăm să vorbim limba română după ce am fost supuşi unei rusificări destul de serioase; parcă tot mai mult ar fi preferat să vadă în persoana unui basarabean un vorbitor de limba română, dar cu accent mai pronunţat rusesc – asta le-ar fi dat o satisfacţie mai mare, pentru că acest exotism i-ar fi amuzat pe cinste, dar asa când vad ca vorbim in general ca ei par a fi dezamagiti ca nu le putem servi pe post de bufoni. Astfel nu este de mirare de ce mulţi din România preferă să ne numească pe toţi ruşi fără să facă o mică distincţie şi să respecte aspiraţia la etnia românească”.
De aici reţin sintagma “aspiraţia la etnia românească”, şi voi înlocui cuvântul “etnie” cu “naţiune” deoarece etnia nu ne-o stabilim noi, pe când apartenenţa la o naţiune este un produs cultural, care depinde de nişte antecedente educaţionale şi de interiorizare a unei culturi comune pentru toţi membrii naţiunii. Asta înseamnă că poate exista o aspiraţie de apartenenţă la o naţiune.
Asumpţiile domnului Conţiu, acelea că studenţii basarabeni care trec Prutul nu sunt decât o masă de manevră în mâinile unora (“Convingerile pro-romanesti ale studentilor moldoveni din Romania sunt efectul unor strategii politice si psihologice subtile”) ar fi juste în următorul caz: studenţii din Republica Moldova care vin la studii în România nu au conştiinţă naţională românească, nu se simt români, se consideră ostentativ moldoveni, şi există nişte forţe în interiorul României care sunt interesate să-i “facă” români. Situaţie care nu se confirmă din următorul motiv: există mulţi studenţi basarabeni care vin în România având deja formată în Republica Moldova o conştiinţă naţională românească. Mă număr printre aceştia. Am mai spus: sentimentul apartenenţei la o naţiune se construieşte prin contactul cu cultura acelei naţiuni, prin interiorizarea acelei culturi. Prin intermediul familiei mele, am interiorizat cultura naţională românească (prin cultură mă refer la elemente din istorie, literatură, viaţă politică, geografie, obiceiuri şi tradiţii) din momentul începerii vieţii conştiente. Nu aveam nevoie să vin la Bucureşti “ca să devin român”, eram şi sunt român la mine acasă, la Chişinău, dar şi în alte regiuni ale României sau Republicii Moldova în egală măsură. Am venit la Bucureşti ca să beneficiez de studii mai bune în domeniul meu (ştiinţe politice) decât aş fi avut ocazia să am la Chişinău. Şi nu-mi regret decizia.
Ca mine sunt mulţi. Nu suntem “câţiva”, aşa cum afirmă domnul Conţiu.
Despre ce fel de politică oficială sau neoficială de “românizare” a moldovenilor din România vorbeşte domnul Conţiu atâta timp cât statul român prin instituţiile sale a promovat şi mai promovează în continuare segregarea celor de la est de Prut de cei de la vest de Prut? Da, da, domnule Conţiu, segregare! Cum altfel poate fi numită plasarea basarabenilor în camere de cămin doar cu basarabeni, atât în liceu cât şi la facultate? În anii 90 existau în liceele din România chiar clase formate doar din basarabeni. Cum poate fi “românizat” moldoveanul în condiţiile în care statul român însuşi îl impune să stea tot cu basarabeni, să interacţioneze doar cu basarabeni, creează toate condiţiile necesare pentru emergenţa unei comunităţi închise, care în timp să se individualizeze tot mai mult? Nu aş avea nicio problemă cu asta dacă nu aş fi primit semnale de pe tot teritoriul României, din oraşele în care se află studenţi basarabeni, că aceştia (basarabenii) nu vor să stea tot cu basarabeni. Există foarte multe asemenea cazuri, şi asta, domnule Conţiu, demostrează un lucru: dorinţa basarabenilor de a sparge cercul închis, de a se integra într-o societate pe care o consideră a lor, societatea românească. Numai că statul român, printr-o încăpăţânare stupidă, le pune piedici în acest sens. Se atestă dorinţe de acest gen în rândurile, să zicem, chinezilor, ruşilor, bulgarilor veniţi în România? Nu. Se atestă ele în rândurile basarabenilor? Categoric, da! Asta demonstrează dorinţa basarabenilor de a deveni parte a societăţii româneşti fără deosebire de provenienţă geografică, prin urmare, existenţa conştiinţei naţionale în rândurile basarabenilor. Şi când spun “conştiinţă naţională” nu mă refer la tricoloare, tricouri cu hărţi pe ele sau mitinguri. Mă refer la sentimentul interior de apartenenţă, care poate să existe sau nu.
Desigur, sunt printre basarabenii din România şi persoane care nu au conştiinţă naţională românească. Ele vin dintr-un alt mediu cultural, dintr-o altă educaţie. Nu neapărat mai rea. Pur şi simplu, nu au căpătat, în Republica Moldova, sentimentul apartenenţei la naţiunea română. Cert este însă faptul că există o majoritate de studenţi basarabeni care se identifică într-o măsură mai mică sau mai mare cu cultura română. Aceasta este baza pentru apariţia sentimentului de apartenenţă la naţiune, şi mulţi dintre ei aflându-se pe teritoriul de la vest de Prut îşi formează în mod natural acest sentiment.
Acum, despre organizaţiile formate de către studenţi basarabeni.
Acestea vor dispărea în maxim 10-15 ani, după părerea mea. De ele nu va fi nevoie. Aşa cum studenţii originari din Maramureş nu au nevoie să constituie la Bucureşti o organizaţie a studenţilor maramureşeni, nici cei originari de peste Prut nu vor avea nevoie.
Adevărul este că există o mişcare a studenţilor originari din Republica Moldova. Folosesc termenul “mişcare” deoarece au existat întotdeauna persoane care au ieşit în evidenţă prin iniţiative, prin organizare.
În momentul de faţă, mişcarea studenţească basarabeană din România este divizată în două tabere. Voi vorbi în continuare despre cei care doresc segregarea în continuare a celor de la est de Prut în relaţie cu românii autohtoni (şi care corespund exact profilului organizaţiilor studenţeşti făcut de domnul Conţiu), crearea şi menţinerea unui grup separat, care să-şi aibă o organizare piramidală (lider, elită, mase) şi care să însemne de facto, prin toate caracteristicile sale, o organizaţie de tip “asociaţie a minorităţii … în România”. Această tabără are ca scop impunerea în spaţiul public din România a perceperii basarabenilor ca minoritari, ca popor aparte. Desigur, este un scop pe termen lung. Cu alte cuvinte, moldovenism mascat prin termenul “basarabean” pe care această tabără îl foloseşte pentru a masca cuvântul “moldovean”, ştiut fiind că românii localnici percep identificarea ca moldovean şi nu român în mod negativ, iar celălalt termen (basarabean) sună mai bine în urechile lor şi nu le trezeşte suspiciuni. Ceea ce nu observă românii din ţară este că aceşti oameni folosesc “basarabean” cu sensul de “altceva decât român”, dându-i o tentă etnică, nu geografică. Astfel, pe neobservate, se va crea localnicilor impresia că noi chiar suntem altceva decât români, astfel încât să se formeze la nivelul lor un sentiment de respingere involuntară, acelaşi pe care orice populaţie autohtonă îl resimte faţă de străini. În tabăra “basarabenistă” (să-i spunem aşa) deciziile se iau de către două-trei persoane, care coordonează politica generală a grupului, existând deci, cum am menţionat mai sus, o structură piramidală de putere care impune anumite opinii, percepţii, unei mase de manevră, care o constituie tinerii basarabeni racolaţi de către aceştia. De fapt, transmiterea de idei este pusă pe planul doi în cadrul acestui grup, principalul obiectiv al liderilor fiind acela de a influenţa opinia publica romanească, de a prezenta cu orice ocazie “basarabenii” ca grup distinct, separat, aparte de români. Ei nu fac ceea ce fac pentru tinerii basarabeni, ei o fac pentru a manipula românii localnici, iar tinerilor basarabeni pe care îi au “în subordine” ei le servesc un populism ieftin, care se referă la “ajutorul reciproc” şi la “îmbunătăţirea imaginii basarabenilor în România”. Prin promovarea “unirii” în jurul liderilor, se urmăreşte crearea la nivelul grupului a unei coeziuni interne care să-i individualizeze în raport cu românii localnici şi să le creeze impresia că ei sunt o entitate separată şi distinctă de tot ceea ce îi înconjoară, adică de societatea românească, şi că reprezintă pe teritoriul României o minoritate care are nevoie de organizare şi de coeziune între membri ca să reziste. Deci, există o dublă intenţie şi două linii de acţiune: 1. Creăm românilor localnici impresia că originarii din R.Moldova sunt străini prin promovarea ostentativă a termenului “basarabean” căruia i se dă conotaţie etnică evidentă, diferită de cea românească. 2. Creăm în rândurile basarabenilor la care avem acces şi care ne urmează o coeziune centrată pe nişte lideri care să le confere sentimenul apartenenţei la un grup separat, şi, dacă se poate, şi sentimentul de minoritar în România, care impune măsuri de auto-protecţie. Se creează o frică colectivă în rândurile celor din stânga Prutului prin stimularea frustrărilor acestora, pe care le au faţă de România. Frustrări care în loc să fie eliminate prin încurajarea comunicării, a legării de prietenii, a colaborării cu românii localnici, se adâncesc tot mai mult, generând claustrare, ba chiar şi ură faţă de societatea românească.
A doua tabără nu este un grup unitar, având în componenţă organizaţii locale din mai multe oraşe ale ţării. Nu există lideri care să-şi impună voinţa, există democraţie internă şi deciziile se iau prin vot sau consens. Partea proastă este că vizibilitatea publică a acestui grup riscă să fie mai slabă, dar eu prefer să rămână aşa, decât să fie ca în cazul anterior.
Al doilea grup se deosebeşte de primul prin promovarea la toate nivelele a culturii româneşti, a ideii apartenenţei basarabenilor la naţiunea română, de unitate naţională. Cei din primul grup nu îşi asumă aceste lucruri.
În cazul celei de-a doua tabere promovarea mesajului unităţii naţionale este alegerea liberă şi asumată a membrilor, existând chiar divergenţe, discuţii pe acest subiect. Unii au o abordare, alţii vin cu alta. Însă o idee este superioară diferitelor abordări care pot interveni: cea de apropiere a celor două maluri ale Prutului.
Mihai Conţiu utilizează prezenţa unui sector asociativ al studenţilor originari din Republica Moldova în scopul demonstrării faptului că moldovenii s-ar autoizola, fiind de fapt altceva decât români.
De ce există organizaţii ale studenţilor basarabeni în România? Ele există deoarece România şi Republica Moldova sunt state separate, iar studenţii care vin din R. Moldova în România vin ca şicetăţeni străini, în mare parte. A se observa diferenţa între etnic străin şi cetăţean străin! Cei veniţi de peste Prut cu cetăţenie moldovenească, deci străină, au anumite nevoi. Nevoi speciale, cum ar fi cele de obţinere a permisului de şedere, de pregătire a actelor, există un tip de abordare al autorităţilor române faţă de aceştia, altul decât faţă de românii localnici, există şi un alt nivel de comunicare al moldovenilor cu autorităţile române. Neavând experienţa traiului în România, ei ar putea întâmpina anumte greutăţi. Atunci, o organizaţie a studenţilor originari din R. Moldova ar putea contribui la depăşirea unor situaţii neplăcute, la comunicarea mai eficientă dintre studenţi şi autorităţi etc.
Problema apare atunci când unii ajung să spună “organizaţii de basarabeni” în loc de “organizaţii ale studenţilor basarabeni”. E o mare diferenţă, deoarece în cazul primei sintagme (care e încetăţenită pe ambele maluri ale Prutului) se poate ajunge tocmai la segregarea despre care vorbisem înainte. Cuvântul-cheie, cel mai important, din a doua sintagmă nu este “organizaţie”, nici “basarabeni”, este „student”. Sunt asociaţii studenţeşti, care îşi pun ca scop inclusiv ajutorarea studenţilor cu informaţii, uşurarea parcursului lor prin mediul de la vest de Prut, facilitarea integrării lor în această societate.
Domnul Conţiu oferă o importanţă exagerată obiceiurilor şi deprinderilor diferite ale basarabenilor. Dumnealui încearcă să ne convingă că aceste obiceiuri şi deprinderi creează, în fapt, un alt popor decât cel român, poporul moldovenesc.
Ce spuneţi, domnule Conţiu, despre diferenţele regionale din România? Nu vi se pare că un sătmărean şi un craiovean sunt cam… diferiţi în obiceiuri şi deprinderi? Ba chiar şi în grai.
Nu vi se pare că după peste 60 de ani de izolare de spaţiul de la vest de Prut, precedat de alţi peste o sută de ani de separare similară, este normal ca basarabenii să aibă unele deprinderi şi obiceiuri “de-acasă” care să fie puţin diferite de cele din România?
Chiar şi aşa, obiceiurile şi tradiţiile, luate separat, nu creează o etnie distinctă. Doar evoluţia istorică poate crea etnii, iar propagarea unui model cultural unic pentru un grup etnic creează o naţiune. Nu există, pentru basarabeni, un alt model cultural decât cel propagat de la Bucureşti.
Un agent al serviciilor secrete ruseşti nota în primii ani ai secolului XX: „Un cântec compus azi în Bucureşti se poate auzi pe malurile Nistrului cam într-o lună. Frontierele politice ale României sunt la Prut, frontierele ei culturale, însă, trec de Nistru”.
Loading ...
Moldovenii sunt,dintre toti romanii,cei mai emotivi oameni pe care i-am cunoscut.Calitatile si defectele comune tuturor romanilor ,capata la ei nuante extreme…
Sa luam cazul unui colectiv de munca: daca din acel grup,fac parte mai multi moldoveni, acolo va fi mereu scandal,concurenta neloiala, lupte acerbe pentru mize adesea insignifiante; in schimb,daca intr-un grup gasim un singur moldovean sau o minoritate, ei vor fi automat perceputi ca cei mai capabili,cei mai muncitori,cei mai sufletisti, oameni pe care te poti bizui in orice imprejurare…
Esenta asociatiilor de romani basarabeni ar trebui sa fie in actualul context integrarea in societatea din statul roman a basarabenilor din RM, precum si crearea unui cadru favorabil pentru dezvoltarea personala si profesionala a acestora. Ceea ce spune Dan in articol se pliaza exact pe aceasta idee, dar si multe altele. Am remarcat coerenta si logica argumentelor. E de remarcat si atitudinea “reparatorie” relevata de scriitura autorului. El sugereaza un nou mod de abordare a lucrurilor si problemelor legate de chestiunea identitara care trebuie vazuta cu mult mai mult pragmatism, faza emotionala trecand in cadrul mai degraba latent, fapt ce ar diminua ceea ce s-a vazut de multa vreme ca “umblat cu patriotismul in bat”, daca ar fi sa adaptam la ceea ce faceau asociatiile odinioara.
asociatiile de studenti basarabeni ar trebui sa fie in primul rand organizatii de tineret. Din moment ce exista izolarea studentilor/elevilor proveniti din Moldova din start noi singuri promovam faptul ca suntem diferiti de ceilalti studenti, ne consideram o minoritate. Identitatea este totusi etnica nu nationala. Cel putin nu pentru R. Moldova. Aceasta natiune e formata din mai multe etnii si nicidecum nu-i vom putea impune ucraineanului sau gagauzului se se considere roman.
Identitatea este totusi etnica nu nationala. Cel putin nu pentru R. Moldova. Aceasta natiune e formata din mai multe etnii si nicidecum nu-i vom putea impune ucraineanului sau gagauzului se se considere
roman.
Nu sint de acord. In republica Moldova exista o comunitate politica , civica , cetateneasca formata din mai multe natiuni. Deci sint mai multe natiuni nu mai multe etnii s-a trecut demult de acest stadiu poate inafara de găgăuzi care fiind un grup etnic foarte mic nu au ajuns la nivelul de natiune in sens modern . Insa in cazul celorlati rusii fac parte din natiunea rusă , ucrainenii din natiunea ucraineana iar românii basarabeni sint o ramura a natiunii române.
hm…o natiune presupune totusi niste puncte in comun – limba, istoria, cultura, o suma de evenimente din trecut pe care si le asuma celasi grup de oameni (natiunea)…or, romanii basarabeni nu au limba sau cultura in comun cu ucrainenii si rusii. Sau, sa nu face confuzii, mai bine vorbim de o identitate civica. Dar ne departam total de tema acestui articol…
@ solovastru
te inseli prietene
de fapt,romanii basarabeni fac parte din blocul etnic romanesc,ei fac parte integranta din natiunea romana ! ei nu sunt o ramura a natiunii romane precum aromanii din Muntii Pindului…
rusii,ucrainienii,bulgarii,gagautii din Basarabia reprezinta ELEMENTE DE DIASPORA ale unor state precum:Rusia,Ucraina,Bulgaria,Turcia. Acelasi statut il au si romanii care au emigrat in Italia,de exemplu
In Republica Moldova s-a incercat 50 de ani construirea natiunii sovietice, formata din diferite grupuri etnice.
Aici e o micuta problema.
Din 1918 pana in 1940 atat romanii majoritari cat si grupurile etnice minoritare au fost considerati parte a natiunii romane. Statul national roman ii considera membri ai natiunii romane pe toti cetatenii romani, indiferent de originea lor etnica.
Statul sovietic accentua ideea de “stat multinational”, cu “diversitate etnica”, desi se practica rusificarea.
Ca rezultat, am obtinut urmatoarele: romani din R.M. in incertitudine identitara, minoritat, cetateni ai URSS care au regretat disparitia acesteia, initial, acum acestia sunt principalii promotori ai statalitatii moldovenesti asa cum e ea acum.
Statul Republica Moldova a promovat la nivel oficial, prin manualele de istorie, cel putin pana prin 2006 cand s-a introdus istoria integrata, ideea ca acesti oameni si acest spatiu este o parte integranta a natiunii romane. Adica, exista doua state acum, dar exista o singura natiune.
Statul Republica Moldova nu isi poate construi o ideologie nationala, coeziva la nivelul tuturor cetatenilor, care sa “impace si capra si varza” in sensul sa se promoveze ideea de “natiune moldoveneasca” bazata pe ideologia moldovenista promovata in ultimii ani. Asta, pur si simplu, deoarece acest “nationalism moldovenesc” se bazeaza pe falsuri istorice si pe subminarea si falsificarea istoriei tarilor vecine, a Romaniei in primul rand.
Unica varianta acceptabila pentru Republica Moldova este promovarea esentei romanesti a statului, deoarece natiunea titulara, fondatoarea statului in 1991, este cea romana, iar statul acesta s-a nascut pe simboluri romanesti si pe ideea de unitate nationala cu restul romanilor.
Din cate stiu, si etniile conlocuitoare din Moldova au studiat aceeasi istorie a romanilor pana acum, sunt si manuale de istoria romanilor traduse in rusa. N-am vazut sa se iasa in strada impotriva acestui fapt. In schimb am vazut ca s-a iesit in strada de mai multe ori sa se apere istoria romanilor.
Formula “doua state romanesti”, cea care-i deranja atat pe guvernantii din Moldova, se sustine cultural si istoric. O spune si Charles King, istoric american specializat pe spatiul nostru.
Etniile conlocuitoare sunt si ele parte a natiunii.
In definitiv, constructia nationala poate renunta la o parte din incarcatura ei culturala pentru a pune in loc o incarcatura civica.
De exemplu, basarabenii care devin cetateni romani vor dobandi, zic eu, o constiinta civica romaneasca, nu neaparat una nationala (daca n-o au deja), in sensul ca vor resimti apartenenta la statul roman prin intermediul cetateniei.
Afluxul de votanti la recentele alegeri din Romania confirma ca o identitate civica romana printre basarabeni a inceput deja sa se dezvolte. Cred ca procesul va continua si in viitor.
Probabil ca Luli se referea la nationalitate ca la acel inscris din pasapoartele noastre, respectiv in sensul de cetatenie. Asa e si in Franta si in alte state-scrie Nationalitatea, nu cetatenia, cu atat mai mult – nu etnia. Totusi, cazul RM este unul specific si nu as merge chiar pe linia asta, a ceea ce scrie in actele de identitate. Ca daca ar fi sa o luam asa, am putea zice ca daca actul e emis de RM, atunci si identitatea noastra e RM, ceea ce e aberant. Asadar, si natiunea din care facem noi, basarabenii, parte, e romana. Nu suntem nici ramificatie, nici etnie paralela, nu vorbim nici o romana “light”, cum ziceau niste indivizi pe la Bucuresti…
Legat de ultima fraza a lui Dan din comentariu, eu as obiecta prin faptul ca romanii basarabeni mai intai se vor simti parte din natiunea romana, iar abia apoi parte din statul roman, cand o da Dumnezeu sa se intample…
Autorul are fata de homosexual si e putin straniu!
Andrei, in primul rand aici nu jignim pe nimeni indiferent de natura articolului! E importanta totusi o distinctie dintre identitatea etnica si cea nationala, identitatea fiind definita ca o functie a diferentelor in cadrul unui sistem mai mare, adica suntem ceea ce nu sunt altii. Distinctia principala dupa Fishman, dintre identitatea etnica si cea nationala este starea nemobilizata etnic, ai carei indicatori sunt limba, obiceiurile etc. Identitatea nationala implica o organizare sociala omogena, o educatie si o cultura standard comuna, obiective politice comune etc. Acum spuneti-mi urmatoarele: avem limba in comun cu minoritatile din R.M., avem o cultura in comun? Nu, nu avem. Nici macar obiective politice in comun nu avem. Constitutia Moldovei din 1994 nu contine nici o mentiune referitoare la identitatea etno-nationala ca o caracteristica definitorie a statului, folosindu-se in repetate randuri sintagma “poporul Republicii Moldova” – pentru a evita orice aluzie la vreo legatura dintre stat si etnie. Hmmmm…acest lucru nu duce decat la constitutia URSS…Tudor, nu ma refeream la nationalitatea din pasaportul nostru…Abordarea identitatii multiple ar fi una din solutiile de compromis in cazul R. Moldova. Din moment ce afisma oficial un monolingvism fals, in realitate suntem o tara bilingva, indiferent ca vrem sau nu acest lucru. Tot asa putem accepta si faptul ca etniile conlocuitoare fac parte din societatea noastra. Nu putem schimba istoria, in schimb putem consolida statutul limbii romane in raport cu limbile minoritare etc.
geartu@
te inseli prietene
de fapt,romanii basarabeni fac parte din blocul etnic romanesc,ei fac parte integranta din natiunea romana ! ei nu sunt o ramura a natiunii romane precum aromanii din Muntii Pindului…
“Prietene” am vrut sa spun acelasi lucru pe care l-ai enuntat tu , nu am vrut ca prin cuvintul ramura sa creez vreo separatie intre românii din tara si cei din Basarabia. Cat despre aromâni cu ei situatia e mult mai complicata. Ei au un sentiment de specificitate foarte puternic chiar si fata de români , insa aceasta distinctivitate identitara nu a fost creata artificial cum e cazul cu teoria moldovenista ci a rezultat din existenta istorica separata timp de sute si sute de ani de restul natiunii române .Deci este o specificitate reala care se vede in identificarea lor – ei se considera inainte de toate aromâni chiar daca admit intr-o oarecare masura apartenenta la natiunea româna dar o apartenenta in sens larg mai mult o apropiere pentru ca orice aromân iti va spune ca ” armânlu easti armân ” La fel in aspectul lingvistic se vede aceasta specificitate , dialectul aromân sau grailu armânescu cum ii spun ei , nu este mutual inteligibil cu româna mai ales cu româna moderna rezultata dupa uniformizarea si standardizarea gramaticii si a vocabularului. Deci chestiunea apartenentei la natiunea româna este intr-o oarecare masura discutabila in ceea ce-i priveste pe aromâni dar este discutabila din motive care tin de istorie mai precis de existenta lor istorica separata in mijlocul altor popoare deci de motive reale nu fabricate. Armânii sau machidonii cum li se mai zice au motive pentru a fi mindri de specificitatea limbii si traditiilor lor chiar si fata de restul natiunii române in timp ce unii moldoveni sint mindrii ca vorbesc cu rusisme , li se pare jargonul româno-rus (sau pasareasca cum ii spunea atit de inspirat Constantin Stere in romanul “In Preajma Revolutiei” ) pe care il folosesc uneori asa de cool , mamă mamă ! Deci nu ma refer doar la accent , accentul este partea frumoasa , pitoreasca a acestei bi-culturalitati a basarabenilor. O bi-culturalitate care nu este neaparat ceva rau in esenta , nicidecum insa de multe ori in cazul unor conationali de-ai nostri din Basarabia are ca rezultat o exprimare in acel argou ininteligibil (cel putin pentru noi ) care provoaca de multe ori o reactie de respingere din partea românilor din tara. E trist totusi sa vorbesti in acest mod cu niste oameni care teoretic ar trebui sa te inteleaga, sa vorbiti aceeasi limba.
dan nicu@ : In Republica Moldova s-a incercat 50 de ani construirea natiunii sovietice, formata din diferite grupuri etnice.
Perfect adevarat si cred ca asta e cauza sau ma rog una din cauzele problemei nationale si lingvistice in Moldova.Pina in ’89 s-a incercat construirea acestei natiuni sovietice (pezentata in clasicul mod triumfalist ca fiind multiculturala si toleranta fata de etniile componente ) care sa-i cuprinad pe toti . Insa sub masca acestei false multiculturalitati s-a efectuat o rusificare intensiva. Iar dupa ’89 de fapt mai precis dupa’91 a inceput constructia natiunii moldovenesti . Adica diriguitorii de la Chisinau trezindu-se cu un stat care in urma stradaniilor bolsevicilor era in mare masura multicultural cum si-au propus ei sa rezolve “problema” ? Au creat ( de fapt scos de la naftalina) ideea acestei natiuni moldovenesti , in fapt o umbrela mare sub care sa incapa toti indiferent ca stiau ce sint sau erau intr-o oarecare confuzie . Adica atit moldovenii propriu zisi cat si cei rusificati intr-o mare masura sau care preferau sa vorbeasca rusa cat si rusii sau ucrainenii care prinsesera oarecare radacini in Basarabia si carora nu le suna bine sa se stie alogeni ori colonisti in tara in are traiau si carora in consecinta statutul de moldovenash autohton le suridea foarte mult . Toate aceste categotii au fost topite in nou creata natiune moldovenească. Portretul noului moldovean ? Un om care in general ( minim 70%) prefera sa vorbeasca ruseste sau daca o face in româneste atunci binenteles faulteaza grosolan limba română , este extrem de mindru si atasat de originile si de istoria poporului sau insa in general isi cultiva acest atasament consultind mediile de informare in limba rusa si nu in ultimul rind respinge cu hotarire orice acuzatie ca ar fi român.Din pacate pentru acesti diriguitori atit de “bine intentionati” mare parte a tinerei generatii nu se regaseste in acest portret si are cu totul alte asteptari de la viata. Insa problema e ca in locul acestei constructii identitare absurde politicienii de la Chisinau ar fi trebuit sa incerce sa creeze o comunitate civica , cetateneasca , politica moldoveneasca bazata pe obiective sociale si economice comune si pe respectul legilor si la care sa adere toti locuitorii indiferent de nationalitate . Ei trebuiau sa promoveze statutul de cetatean moldovean deci cetateni moldoveneasca si nu identitatea nationala moldoveneasca. Trebuiau sa lase nationalitatile in pace doar sa arbitreze coabitarea dintre ele si sa-i faca pe oameni buni cetateni ai aceleiasi comunitati. De aceea se spune ca unii oameni din republica nu respecta simbolurile nationale ,ca imnul sau drapelul etc. Pentru ca ei nu se regasesc in acele simboluri. Rusii au simbolurile natiunii lor , ucrainenii la fel , nici macar pe românii basarabeni nu i-am vazut prea entuziasti si atasati fata de simbolurile statului in care traiesc chiar daca initial acestea sint in esenta românesti si chiar statul a fost creat avind ca natiune titulara natiunea româna. Numai ca acest lucru a fost deturnat ulterior mai intai de catre agrarieni iar apoi de comunisti si acelor simboluri li s-a dat total alt inteles.
Solovastru, de acord cu ceea ce spui mai sus. Nu putem sa ne prefacem ca suntem un stat in care totul merge bine, ca suntem o singura comunitate etc. Asta e realitatea – ne-am trezit dupa 1991 ca trebuie sa locuim cu alte etnii, faptul ca rusii au impresia ca sunt ei stapanii si noi in continuare sclavii…e alta poveste.
Tocmai ca ar trebui sa fiti o singura comunitate dar o comunitate pe principii civice , cetatenesti nu o comunitate etnica, pentru ca lucrurile sa mearga bine in tara. Numai ca din pacate politicienii de la voi , pentru ca nu cumva rusii sau ucrainenii sa fie prea speriati saracii de ei de faptul ca moldovenii s-ar declara români , au promovat ideea asta a natiunii moldovenesti. Ar fi fost o tragedie de mari proportii pentru rusi si ucraineni daca s-ar fi spus si vorbit deschis in spatiul public de faptul ca din punct de vedere cultural,identitar moldovenii fac parte din natiunea română.Is tare slabi de inger rusii astia au un psihic foarte sensibil care trebuie menajat prin orice mijloace!
tudor@ : Probabil ca Luli se referea la nationalitate ca la acel inscris din pasapoartele noastre, respectiv in sensul de cetatenie
Nationalitatea inscrisa in pasapoarte sau in buletinele de identitate este in mod clar cetatenie. Franta ca si alte state pune semnul egal intre cetatenie si naitonaleitate pentru ca , ca si Grecia, nu recunoaste nici o minoritate nationala pe teritoriul sau ci doar minoritati culturale sau folclorice. Insa nu trebuie pus semnul egal intre cetatenie si nationalitate. Un ungur ardelean este cetatean român , face parte din natiunea politica româna insa din punct de vedere cultural, identitar face parte din antiunea maghiară. E exact cazul cetatenilor moldoveni indiferent daca sint români, rusi sau ucraineni.
solovastru, exact aceasta problema a fost discutata acum o luna la un colocviu international la care am participat. Si chiar sunt unii pentru care cetatenie=nationalitate.