Motto: Nu-ţi fie frică să faci un pas mare,

nu poţi trece o prăpastie din două sărituri mici.

(David Lloyd George)

Situaţia Rep. Moldova, din punct de vedere al securităţii, pare din ce în ce mai fluidă, s-ar părea că această temă este cu atât mai sensibilă, cu cât deranjează nu urechile politicienilor moldoveni, ci mai cu seamă ale ruşilor. Şi totuşi NATO.

Semnat la Washington la 4 aprilie 1949, Tratatul Atlanticului de Nord a reuşit să creeze o alianţă între zece naţiuni independente europene şi două nord-americane, angajate în apărarea reciprocă. Celebrul articol V stipulează:

„Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta Naţunilor Unite, va sprijini Partea sau Părţile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, pentru restabilirea şi menţinerea securităţii zonei nord-atlantice.”

Articolul V a fost invocat pentru prima dată în istorie în data de 13 septembrie 2001 ca răspuns la Atacul terorist de la 11 septembrie 2001, prin care se înţelege că orice atac asupra unui stat-membru este considerat un atac asupra întregii alianţe.

În una din interviurile sale, premierul Vlad Filat a declarat că Rep. Moldova nu intenţionează să adere la NATO, în schimb „face eforturi să se integreze în Uniunea Europeană, dar aceasta nu înseamnă că autorităţile moldovene refuză colaborarea cu Rusia şi cu CSI.”

Conform Barometrului de opinie publică (BOP), împotriva aderării la NATO ar vota 40,4%, faţă de 46,4% – nivel înregistrat de sondajul din iulie. În acelaşi timp numărul celor care ar vota pentru integrarea în structurile euroatlantice a cresut cu 1,3 puncte procentuale. Profilul NATO în imaginea electoratului din Rep. Moldova se asociază cu aspecte mai degrabă militare (15,4%) decât cele politice (9,2%) conform ultimului studiu girat de Eurasia Foundation.

În 1991, la Summitul de la Roma, NATO decreta că securitatea are acum cinci dimensiuni: militară, economică, societală, politică şi de mediu; astfel încât, orice stat care doreşte să adere la alianţă trebuie să-şi restructureze propriile instituţii de securitate în acord cu cerinţele care îi revin dintr-o asemenea adeziune. O doctrină de securitate naţională ar fi cea mai viabilă soluţie, şi în consecinţă, în funcţie de această doctrină, a tuturor dispozitivelor logistice – forţe militare, servicii speciale, legislaţie, centre intelectuale şi academice, institute de cercetare etc. R. Moldova este parte a sistemului de securitate de la Marea Neagră şi trebuie să conştientizeze acest lucru cât mai urgent. În acelaşi timp, statutul de „neutralitate” stipulat în constituţie nu poate fi asigurat nici de Uniunea Europeană şi nici de S.U.A., cu atât mai mult cu cât 1/3 din propriul teritoriul nu este controlat de facto. Şi acum sincer, constituţia nu este un act bătut în cuie. Singurul document ce nu poate fi modificat este Declaraţia de Independenţă.

Declaraţiile şi gesturile fostului regim comunist ilustra decizia de a pune Transnitria în fruntea obiectivelor (geo)politice, deasupra oricăror interese sau strategii de altă natură ale Republicii Moldova. Astfel încât, alianţa a devenit un fel de „sperietoare” născând coşmaruri în mintea diplomaţilor moldoveni. Alegerile din 29 iulie 2009 au demonstrat că Moldova este o ţară orientată european. Nu trebuie de uitat faptul că ţările din fostul lagăr socialist nu s-au integrat în UE fără să treacă prin procesul NATO. Acestea au perceput proiectul euroatlantic coerent şi gradual, în niciun caz un proiect separat. În aceste condiţii nevoia de NATO pentru Rep. Moldova devine acută. Şi nu e greu de înţeles de ce. Funcţia crucială pe care alianţa o poate avea este cea de raţionalizare a unei societăţi – aceasta este una din funcţiile politice pa care NATO le îndeplineşte.

În altă ordine de idei, NATO nu este numai un proiect militar (de exeplu Islanda, ţară NATO, care nu are armată) ci şi unul politic care este crucial pentru modernizarea şi europenizarea unei societăţi. Reformarea instituţiilor de forţă poate deveni un prim pas spre integrare şi eradicarea corupţiei. Este o naivitate să respingi un proiect pornind de la raţiunea de „neutralitate” pe care nu o poate garanta nimeni, plus că acest statut este foarte costisitor. A fi membru NATO înseamnă şi o garanţie pentru investiţii străine. Moldova a fost ocolită sistematic de investitori, de aici avem o economie care practic nu poate fi pusă în mişcare. Timp de 15 ani Rep. Moldova are trupe străine pe teritoriul său, şi asta nu din cauza NATO. Aceasta din urmă este singura instituţie internaţională care într-adevăr mai crează un disconfort Rusiei care ne dă semne din ce în ce mai vizibile că şansele soluţionării conflictului transnistrian practic nu există.

Deschiderea unui Centru de Informare şi Documentare NATO la Chişinău reprezintă o oportunitate ce nu merită a fi neglijată. Asta nu înseamnă că Moldova ar trebui să se integreze imediat în familia Nord-Atlantică (asta n-ar putea face nici dacă ar vrea!), ci trebuie să fim conştienţi că opţiunea pentru cea mai mare alianţă politico-militară din lume poate fi discutată într-un cadru adecvat. România, stat-memru NATO, poate reprezenta un partener de încredere în acest sens.

Evitarea oricăror dezbateri pe chestiunea integrării în NATO de către politicieni, mass-media şi societatea civilă în ciuda rezultatelor din sondajele de opinie se poate explica prin instituirea unui fenomen de „spirală a tăcerii” relativ la problema NATO. Acest fenomen sociologic se poate exprima prin faptul că spaţiul public din R. Moldova astăzi nu este deloc permisibil faţă de o altă opţiune politico-militară decât „netralitatea” – astfel că opţiunea NATO este echivalentul unei contaminări cu un virus primejdios.

La momentul de faţă asistăm la un joc dublu cu o sumă nulă: ceea ce pierde Rusia, câştigă NATO. Trebuie să fim realişti şi să analizăm atent şansele noastre pentru un viitor mai bun.

Nicu Ţîbrigan