Să fii român cu sufletul, cu gândul şi cu inima. Asta înseamnă să fii prezent la Ziua Naţională a României. Chiar dacă nu fizic. Noi, cei care suntem români, ne mândrim cu apartenenţa la istoria strămoşească. Suntem mândri de Eminescu, Enescu, Alecsandri, Coşbuc, Slavici, Caragiale, Goga, Noica, Ţuţea şi alţii ca ei … Nu este nici o diferenţă etnografică, culturală, lingvistică sau istorică între noi, basarabenii şi ceilalţi români din spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Nu vrem să ne fie distrusă identitatea culturală şi naţională, aşa că nu trebuie să uităm că întâi decembrie este Ziua Naţională a tuturor românilor. O zi în care, mai mult decât oricând, trebuie să trăim şi să simţim româneşte. Să nu credem că există un popor moldovean, diferit de cel român. Moldovenismul nu este decât un vis urât al unora care, la un moment dat, n-au mai putut, n-au mai vrut sau au uitat să simtă româneşte.

Fiecare cu cozile sale de topor …

Ziua României nu trebuie sărbătorită doar ca o zi liberă de la cursuri sau de la muncă, aici, în România sau, de ce nu, în R. Moldova. Ar trebui să aibă un caracter evocator, de adunare populară în care să ne reanalizăm istoria. Şi, dacă nu mai putem schimba trecutul, să fim încrezători în şansa noastră de a ne schimba viitorul. Ziua României ar trebui celebrată într-un fel care să promoveze cultura şi spiritualitatea căreia aparţinem. Să ne unim pentru a face să dispară învrăjbirea care a existat atâta timp, după cei puţin peste 20 de ani în care Basarabia a fost parte a României Mari. Să reluăm sau să ne creăm legături cu cât mai multe localităţi româneşti, cu cât mai multe publicaţii în limba română, pentru că trebuie să ne facem cunoscut mesajul. Să fim siguri că tot ce am făcut până acum nu a fost degeaba. Să ne unim în cuget şi-n simţiri pentru a amplifica ecourile fiecărei sărbătoriri a simţirii noastre româneşti.

Petru CIOLPAN