Vestitul cvintet al muzicii folclorice , surorile Osoianu a fost fondat în anul 1980 în Chişinău, Republica Moldova de către bine cunoscutul etnomuzicolog Andrei Tamazlâcaru, în cadrul formaţiei “Tălăncuţa”. În unul din interviuri, domnul Andrei Tamazlîcaru le-a numit pe surorile Osoianu „primadonele folclorului moldovenesc”, “Surorile Osoianu au ştiu să facă o sărbătoare a cântecului şi a sufletului”.

Valentina, Ileana, Romela, Iulia şi Maria sunt 5 voci de excepţie din peisajul folclorului românesc. Vocile lor te fac să plîngi cu lacrimi de fericire. Ele cîntă  bucuriile şi durerile neamului.

De la cine aţi moştenit talentul şi dragostea faţă de muzică?

De la parinţi, fiindcă şi mama şi tata au cântat în tinereţea lor, ei aveau frumosul în sânge, dar şi de la bunelul Vlad Bobu care a fost un mare gospodar în sat, de la el  am preluat mai multe cântece.

Din ce regiuni ale Basarabiei preluaţi cântecele pentru a vă forma repertoriul?

Repertoriul nostru este foarte variat şi include cântece vechi din mai multe zone folclorice. Avem colinde din Transnistria; din sudul Basarabiei care este o zonă bine conservată, avem cântece de petrecere; din  zona de centru a Moldovei, doine, balade, cântece lirice, cântece pascale, ş.a

Mergeţi des în expeditii folclorice, ce a mai rămas viu din folclor în satele noastre?

Am mers în expediţii în sudul Basarabiei împreună cu marele folclorist Andrei Tamazlîcaru, conducatorul formației ” Tălăncuţei”, acum cu parere de rau mergem mai rar.

Ce părere aveţi despre poluarea folclorului cu manele? Cum putem combate  promovarea acestui kitsch?

Cum să-l combatem? Cântând cântecele autentice, curate, înălţătoare. Pământul nostru geme de atâtea perle, numai să ai inima să le auzi şi suflet să le vezi.

Datorită colaborării cu Zdob şi Zdub, i-aţi apropiat pe tineri mai mult de muzica populară, cum vi s-a părut această provocare?

Colaborarea cu Zdob şi Zdub a fost o experienţă frumoasă.  Sunt nişte artişti de mare valoare.  Aşteptăm noi   provocari.

Fiind mereu în interacţiune cu tinerii de la ansamblurile folclorice pe care le dăscăliţi,   ce ne puteţi spune, se mai simt tinerii atraşi de muzica populară?

Frumosul, dacă e proaspăt şi nou e şi autentic. Or, dacă-ţi potriveşti sufletul, trăirile cu cel al tânărului de azi, mai caută el discotecă? Dacă un tânăr mai cântă o doina înseamnă că nu vom muri ca neam.

În ultimul timp, tot mai mulţi interpreţi răzbat dincolo de Prut, nu v-ar tenta o posibilă lansare în România?

De ce nu?  Chiar avem ce demonstra fraţilor din Ţară.

Ce proiecte curente aveţi? Care sunt planurile de viitor?

Curând vom lansa un CD cu orchestra maestrului  Nicolae Botgros ”Lăutarii”.

Un  gând pentru cititorii noştri

Să păstorească Mioriţa din balade, aşa cum au făcut-o de milenii strămoşii noştri,  că doar cântecul cel vechi ne ţine locului.

Mulţumim pentru interviul acordat, vă dorim multe realizări frumoase!

Dina Cepeliuc